Clicktivismul sau activismul de canapea: poate el schimba ceva în lume?

Ai scris și tu despre #metoo și #jesuischarlie în rețelele sociale pe care activezi. Te-au emoționat catastrofele naturale precum uraganul Katrina și ai aflat repede despre atacurile teroriste din Europa. De fiecare dată, te-ai implicat partajând conținut de la alții sau exprimându-ți opinia. Ai dat click pe articole, ai dat like la postările altora, ai folosit la maximum funcția share. Dar ce valoare au avut toate aceste gesturi ale tale?

Clicktivism, slacktivism, hashtag activism

Termenul “clicktivism” descrie “activitatea de a sprijini o cauză politică sau socială prin acțiuni online despre care se crede că necesită puțin efort/timp”. După cum explică Mona Dîrțu în newsletter-ul „Monday Memo”, este vorba, mai exact, de like, share, petiții online, fotografii de profil cu rame speciale etc.:

„Cu alte cuvinte, este vorba despre cei care aleg să-și manifeste spiritul civic sau convingerile prin gesturi minimaliste, necostisitoare, care de fapt n-ar schimba mai nimic; un fel de lene cu pretenții de acțiune.”

O cercetare realizată de Deen Freelon, Alice Marwick și Daniel Kreiss, publicată luna trecută de revista Science, arată că clicktivism-ul nu este inutil. Studiul face diferența între:

• clicktivismul de stânga, în care oamenii folosesc în principal „hashtag activism” și proteste offline și
• clicktivismul de dreapta, cel în care oamenii manipulează publicațiile de tradiție, migrează spre platforme alternative și colaborează strategic cu media partizană pentru a-și răspândi mesajele.

Deși știința sugerează că dreapta a îmbrățișat dezinformarea strategică și teoriile conspirației mai mult decât stânga, sunt necesare mai multe cercetări pentru a dezvălui magnitudinea și caracterul dezinformării de stânga. Astfel de asimetrii ideologice între activismul de stânga și de dreapta au implicații critice pentru practica democratică, guvernarea social media și studiul interdisciplinar al politicii digitale.

Sursa: studiu în revista Science

Trei idei de bază

Acest studiu iese la suprafață cu trei concluzii:

1. Oamenii participă la activismul online de-a lungul unui spectru larg de niveluri de angajament, de la aprecierea și partajarea conținutului, la trimiterea mai departe (forward) a discuțiilor politice, până la implicarea ca lideri. Acțiunile online contribuie la creșterea în importanță a subiectelor și preocupărilor activiste. Mai sunt multe de învățat despre modul în care funcționează clicktivismul. De exemplu, încă nu știm cât de frecvent conversațiile online schimbă mintea sau comportamentul oamenilor.
2. Stânga și dreapta au două stiluri distincte de informare online. Domeniile cheie pentru cercetările viitoare includ măsurarea capacităților acestor două stiluri în atingerea, convingerea, mobilizarea și antagonizarea grupurilor.
3. Este un număr foarte limitat de studii privind protestul online și utilizarea hashtagului activist. Cercetătorii ar trebui să descopere dacă înțelegerea noastră empirică actuală a activismului de stânga și de dreapta online reflectă realitatea cu fidelitate sau este efectul lacunelor de cunoștințe.

Puțin câte puțin, se face schimbarea

Dovezile colectate în ultimul deceniu sugerează că fenomenul clicktivismului, în ansamblu, poate fi foarte eficient în răspândirea ideilor puțin cunoscute și promovarea noțiunilor non-mainstream. După cum arată BBC, în timp ce un tweet sau o postare nu va schimba lumea, mii de astfel de gesturi pot disemina opinii care au potențialul de a schimba ceva. Studiile mai noi sugerează că persoanele care se angajează puternic în politica online o fac și în viața offline.

Unii activiști își ascund mesajele în conținuturi virale, greu de detectat chiar și de către cei mai sofisticați utilizatori de Internet. De exemplu, militanții fasciști au folosit imagini cu animale pentru a-și răspândi ideile. În timpul izolării la domiciliu de la începutul pandemiei, au apărut online multe fotografii despre animale care se presupunea că se întorceau în zone nelocuite, de la oi galeze care se jucau într-un parc pentru copii până la delfini care înotau prin canalele Veneției.

Un anumit grup de activiști de extremă dreaptă, numiți ecofasciști, s-a legat de aceste imagini, ca o modalitate de a atașa ideologia lor rasistă la conținutul potențial viral. Astfel, oamenii au partajat pozele și clipurile video, promovând astfel paginile și conturile acelei grupări extremiste.

Clicktivismul: precedat sau urmat de manifestări în afara Internetului?

În ultimii ani, românii au ieșit în stradă de mai multe ori, pentru a protesta împotriva lipsei de măsuri în urma accidentului din clubul Colectiv, dar și pentru a-și exprima dezacordul față de adoptarea pe ascuns de către guvern a unor legi anti-justiție.

„Pentru a se ajunge la rezultate concrete și mai ales de lungă durată e nevoie de organizații care sunt competente în a face munca old-school – politica. Asta înseamnă de cele mai multe ori partide politice”, crede Vlad Dumitrescu.

Autorul se întreabă dacă nu ar fi oare mai folositoare micro-acțiunile personale în loc de mișcările masive stradale. Acestea poate ar duce la schimbări mai mici și mai multe. Printre aceste mici acțiuni, ar fi:

• voluntariat pentru o organizație în care crezi;
• să intri într-un ONG sau un partid;
• să fii întotdeauna informat din surse corecte;
• să încerci să distribui mai departe aceste surse.

Până la activitățile offline, clicktivismul este un început. El însă trebuie să se facă în ritm constant, cu verificarea prealabilă a informațiilor ce urmează a fi partajate. Până la urmă, ești cetățean chiar și online și trebuie să fii responsabil și să ai grijă cum navighezi printre fake news și manipulare vizuală.

Foto: Waldemar Brandt (Unsplash)