Unele publicații te vor cititor fidel – doar dacă le dai bani. Ce înseamnă abonamentele de presă online

Dacă intri pe Google News, agregatorul de știri dezvoltat de compania cu același nume, e foarte probabil ca una dintre sugestii să fie un material de pe The New York Times. Cu toate astea, numărul de articole disponibile gratuit se limitează la patru. În cazul în care un abonament nu se activează, accesul este respins până luna următoare.

publicațiile occidentale adoptă această strategie din diferite motive

The New York Times, precum și The Washington Post, Financial Times și altele, funcționează pe sistemul de subscripție săptămânală/lunară/anuală, împreună cu un paywall (o metodă de restricționare a accesului la conținut prin intermediul unui abonament plătit). Unul dintre motivele evidente pentru care a fost adoptată această strategie este o sursă de venit cât de cât stabilă (dat fiind faptul că subscripțiile pot fi anulate în orice moment), dar am putea să adăugăm ușor și păstrarea unei categorii de cititori de interes, obișnuită cu politica editorială. Totuși, CEO-ul Zuora, Tien Tzuo, spune într-un articol de pe TechCrunch că nu ar trebui să ignorăm prezența publicității pe site-uri: în timp ce multe dintre publicațiile online gratuite tind să aibă mai mult spațiu destinat publicității, cele precum NYT sau WP se rezumă la câteva, tocmai pentru că venitul este bazat pe abonamentele cititorilor, care oricum nu-și doresc să fie inundați de ads.

Argumentele în favoarea acestui tip de jurnalism sunt destule, însă probabil cel mai important este acela expus de David Skok într-un articol de pe Medium: faptul că cititorii sunt și cei care susțin financiar activitatea unei publicații (spre deosebire de erele jurnalistice trecute, când finanțarea venea de la agențiile de publicitate) îi determină pe editori să asculte mai mult de ce vor cititorii lor și vor încerca să mențină anumite standarde.

În timp ce fenomenul de fake news este din ce în ce mai vizibil pentru publicul larg, cititorii care plătesc sau iau în considerare acest lucru argumentează că publicațiile cu subscripții nu le-ar livra conținut înșelător sau manipulator. Consumatorii de media apreciază, conform unui studiu pentru Reuters Institute, și că pot avea acces la analize calitative asupra subiectelor de actualitate – întrucât publicațiile tind să respecte mai mult dorința publicului nișă.

de cealaltă parte

La polul opus se află, de exemplu, OnlineMail al Daily Mail – care a rămas o publicație gratuită și reușește să adune în fiecare lună în jur de 200 de milioane de utilizatori unici. Nici The Guardian nu a implementat un payroll, bazându-se în mare parte pe publicitatea de pe site – cu toate astea, în 2015 a raportat o pierdere de 53 de milioane de lire sterline, în contextul în care extensiile de adblock au început să devină din ce în ce mai populare.

Luând în considerare că un cititor s-ar abona la 2-3 publicații apropiate lui, unul dintre argumentele contra plății unui abonament de presă online este limitarea. Lucru care este de înțeles, dat fiind faptul că unul dintre beneficiile internetului a fost informarea din mai multe surse, precum și compararea ideilor. Astfel, în același studiu citat anterior, respondenții mai tineri susțin că nu doresc să se simtă legați de una sau câteva publicații, preferând să folosească motoare de căutare sau agregatoare de știri, care să le ofere o imagine de ansamblu. Media Insight argumentează aici că persoanele mai în vârstă sunt mai des abonați la presă (75% pentru media de vârstă 65+), în timp ce doar 37% dintre cei cu vârste între 18 și 34 de ani plătesc pentru știri – totuși, specialiștii ne avertizează că nici vârsta și nici nivelul de educație nu-s factori decizionali. În realitate, persoane din toate categoriile de vârstă, de pregătire și din toate mediile socio-economice plătesc astfel de servicii.

Un studiu realizat de American Press Institute susține că peste 50% din americani plătesc pentru o publicație. O cifră optimistă, dacă ar fi să ne uităm la cele din statele europene vestice. Reuters Institute spune că doar 12% dintre locuitorii Statelor Unite ale Americii au plătit sau plătesc conținut jurnalistic plătit, în timp ce Franța ia SUA cu un punct la același capitol. Pe următoarele poziții se află Danemarca și Germania (ambele cu 10%) și Marea Britanie (9%). Totuși, nu există date centralizate la nivelul Uniunii Europene. Se poate observa totuși că există regiuni din UE unde sistemul de paywall este aproape sau chiar inexistent – precum Europa de Est.

Eficiența subscripțiilor în media e un subiect dezbătut în continuare: în timp ce, pe de o parte, există argumente cum că plata constantă către o publicație nu numai că ar susține eforturile acesteia de a exista într-un mediu în continuă schimbare, dar ar și împinge jurnalismul spre respectarea unor norme clare, stabilite de către cititori. Pe de altă parte, abonarea la un număr mic de publicații (și apropiate de cele mai multe ori de viziunea consumatorului) nu mai oferă o privire de ansamblu asupra unui topic, nepermițând astfel o dezbatere pozitivă în societate.