Rușii cred că ar putea fi ținta unor atacuri psihice. Relația dintre credințele paranormale și populism

O știre recentă afirmă că, în cercurile înalte ale statului rus, unii oficiali sunt îngrijorați că țara ar putea fi supusă unor atacuri care depășesc lumea fizică. Concret, aceștia se tem că membrii Serviciului Federal de Gardă al Rusiei (FSO), care protejează oficiali de rang înalt, ar putea fi „infectați psihologic” prin utilizarea hipnozei, precum și prin intermediul unor puteri mistice și psihice necunoscute.

Printre alte strategii pe care rușii cred că inamicul le-ar putea folosi se numără „jocurile psiho-corectoare”, „virușii psi pe calculator” și influența psihologică „chimică și biologică”.

Articolul publicat de Foreign Policy mai precizează că nota de serviciu prevede chiar și contramăsuri: întărirea psihică a ofițerilor prin povești de eroism, vizite atât la expoziții de eroism, cât și la instituții religioase și chiar internarea în spitale a ofițerilor vulnerabili din punct de vedere psihologic. O altă măsură prevede că „este necesar ca agenții FSO cei mai capabili politic să le fie atașați celor mai instabili”.

Rușii cred în paranormal

Dar nu este excepțional faptul că oficialii ruși tind să creadă în lucruri supranaturale – este un set de credințe comune în Rusia, precum și în majoritatea țărilor din Europa de Est, unde lucrurile mistice sunt frecvent combinate cu practicile religioase. Organizația Sreda a estimat în 2013 că 63% dintre aceștia cred fie în astrologie, fie în ghicitul sau în conceptul de ochiul rău, în timp ce aproximativ 20% dintre ruși au mers la un medium.

De asemenea, nu este un lucru modern: chiar și în timpul URSS, se credea că personalitățile politice apelau la practici supranaturale pentru a-și prezice viitorul ca lideri. Se zvonește că Vladimir Putin nu face excepție.

În 1988, New York Times a relatat că „horoscoapele, medicina populară, vindecarea psihică și tot felul de misticism ocupă un loc proeminent în societatea sovietică, parte credință, parte modă, dar nu glumă”. Mai mult, în cartea „Măsuri active: Istoria secretă a dezinformării și a războiului politic”, politologul Thomas Rid afirmă că CIA a folosit o revistă publicată în Berlin, care realiza rapoarte astrologice, ca „un atac direct asupra susținătorilor comunismului moscovit prin intermediul analizei astrologice și al profețiilor”. Succesul a fost semnificativ și a ajuns la destinatari chiar și din afara Republicii Democrate Germane, printre care se aflau atât ruși, cât și români.

Dar nu este singura dată când CIA a folosit astrologia ca armă informațională. În 1957, potrivit lui Rid, „o serie de scrisori cu horoscoape personalizate pentru oficiali din cadrul Ministerului Securității Statului (…) Hans Fruck, noul șef adjunct al diviziei de informații externe a Statis, HVA, a fost ținta unor horoscoape care îi preziceau o soartă sinistră”. În anul următor, tactica a fost pusă din nou în aplicare, cu scopul de a stârni dispreț în interiorul Partidului Unității Socialiste din Germania.

Relația dintre credulitatea populistă și credințele paranormale

Atitudinile populiste, care ar putea fi descrise ca fiind credința că există o luptă între „elitele corupte” și „poporul nobil”, tind să vină la pachet cu alte trăsături care s-ar putea să nu fie cele mai sănătoase.

Un studiu publicat în International Society of Political Psychology Review confirmă faptul că există o relație între atitudinile populiste și mentalitatea conspiraționistă, credulitatea în afirmațiile obscure, bullshit receptivity – tendința de a percepe afirmațiile lipsite de sens ca fiind profunde – și credința în paranormal. Explicația este în modul în care funcționează populismul: înseamnă, în esență, expunerea la explicații prea simplificate despre situațiile socio-politice complexe întâlnite într-o societate. Mai mult, o viziune populistă asupra lumii propune o percepție a lumii ca fiind strict împărțită într-un grup bun și unul rău.

Cu alte cuvinte, factorul psihologic care leagă toate aceste comportamente între ele este credulitatea. Având în vedere că retorica populistă este mai prolifică în rândul grupurilor care tind să fie credule, este posibil ca acestea să fie, de asemenea, mai predispuse să accepte afirmațiile epistemice slabe ca fiind adevărate – iar politicile populiste sunt un lucru de care Rusia nu duce lipsă.