Marian Oprișan, din nou în război cu presa. Conflictul acestuia cu un jurnalist nu este nici primul, nici ultimul

Un material realizat de Sabina Dumitru. 

Despre afacerile lui Marian Oprișan s-a vorbit mult. Au devenit deja celebre afirmațiile și răspunsurile sale ironice la adresa jurnaliștilor, care îl întrebau, în numele tuturor românilor, de unde a ajuns să aibă atât de mult succes.

În tot acest timp, Oprișan a ajuns să ”se pună bine” cu mai toți jurnaliștii care l-au intervievat, declanșând adevărate ”războaie” cu cei care nu fac altceva decât să aducă la cunoștință oamenilor, cât de multă grijă a avut de Vrancea de când este președinte al Consiliului Județean.

„Mama mea sunt eu, da? Ca să nu avem niciun fel de discuții”

De curând, am fost martorii unei alte scene care l-a avut ca protagonist, din nou, pe Marian Oprișan. Jurnalista Paula Herlo, membră a echipei „România, Te Iubesc”, a ținut să îi adreseze președintelui câteva întrebări cu privire la modul în care acesta și-a dobândit averea, dar și cum a ajuns mama sa, pensionară fiind, să achiziționeze un teren în Capitală și asta nu oricum, ci în parteneriat cu Radu Mazăre și cu Nicușor Constantinescu.

Așa a ajuns Oprișan să se bâlbâie de nervi și să răspundă incoerent, încercând să pară cât se de poate de relaxat în fața jurnalistei: „Pentru că am vorbit mai mulți și pentru că voiam să ne construim un apartament în Capitală, în acel… Prin asociere, am ajuns cum vă spun eu…Am mai spus-o și public: Mama mea sunt eu, da? Ca să nu avem niciun fel de discuții”.

Acestea au fost explicațiile baronului PSD, în timp ce cu un ultim gest de disperare, nu a putut decât să îi strângă mâinile Paulei Herlo și să o asigure că el spune un adevăr doar de el crezut, în fond, ”mama lui e chiar el”, iar asta îi dă încredere.

Întregul dialog a fost postat pe pagina de Facebook a emisiunii „România, te iubesc!” de la Pro Tv.

„Să tot fie 10-15 ani de când Marian Oprișan explică lumii întregi că mama e cea care detine averea familiei. Mașinile de lux? Cadou de la mama! Domeniul impresionant? Evident, un dar de la doamna Lucia Gherarde. Altfel, pensionară. Aceeași doamnă apare și în declarația de avere a lui Nicușor Constantinescu – fost președinte al Consiliului Județean Constanța, închis în acest moment, alături de Radu Mazăre, Elan Schwartzenberg și Sorin Strutinsky, drept coproprietara unui teren din București”, este mesajul postat pe Facebook, alături de filmulețul cu baronul PSD.

De la ”mama mea sunt eu” la „manipulare de tip ordinar”

Episodul de mai sus nu avea să fie ultima oară când Paula Herlo avea de-a face cu comportamentul capricios al lui Marian Oprișan. Atunci când s-a aflat că România, te iubesc! realiza un reportaj pentru noul sezon al emisiunii răspunsurile au întârziat să apară, depășind termenul legal de 30 de zile pe care îl au instituțiile publice de a oferi aceste informații, menționează Paginademedia.ro.

Așa au ajuns jurnaliștii să primească toate aceste date cu doar două zile înaintea difuzării emisiunii. Noul sezon al producției PRO TV scoate la lumină proasta gestiune a resurselor din mai multe județe ale României și felul în care sunt controlate de un baroni locali. „Județe la stăpâni” este tema noului sezon „România, te iubesc!”, mai anunță sursa amintită anterior.

Însă, aici vine adevărata surpriză din partea Consiluilui Județean Vrancea, care nu a trimis răspunsurile doar către echipa PRO TV, așa cum este normal, acesta adresându-se tuturor publicațiilor cu notorietate.

Gestul pare a fi venit în completarea seriei de evenimente neobișnuite. Paula Herlo a primit un telefon din partea președintelui CJ Vrancea nu pentru a o felicita, ci pentru a o acuza că dezinformază publicul. Mai mult, Marian Oprișan a contestat scopul real al reportajului acuzând echipa România, te iubesc! că nu realizează decât „o manipulare de tip ordinar”, făcută „în campanie electorală”.

Oprișan pune cenzura pe reprezentanții din CJ Vrancea

După difuzarea materialului, reacțiile oficialilor din CJ Vrancea nu au întârziat să apară, semn că jurnaliștii au adus în discuție și lucruri mai puțin flatante.

Potrivit Paginademedia.ro, Sebastian Oancea, un alt jurnalist care a avut un conflict cu Marian Oprișan, a postat pe pagina sa de Facebook cum i-a afectat pe angajații primăriei auzul veștilor din presă. Se pare că primarul i-ar fi amențat cu concedierea pe toți cei care se vor uita la emisiune sau cei care vor citi materialul de pe știrileprotv.ro. 

„Am înțeles că la nivel de județ toți funcționarii au fost amenințați că li se va căuta în arhiva browserului dacă au accesat materialul care va fi difuzat duminica asta. Dar noi ne vom uita de acasă”, se menționează în mesajul postat. 


Într-un conflict continuu

La un simplu search pe Google, putem găsi mai multe incidente ce îl au ca protagonist pe Marian Oprișan. Nu de mult, acesta l-a dat în judecată, în 2015, pe jurnalistul Sebastian Oancea, după ce acesta a publicat articolul „Nababii contractelor pe bani publici”, apărut pe Vrancea24.ro și Inițiativa pentru o Justiție Curată.

Acesta l-a acuzat pe Oprea că i-ar fi prejudiciat imaginea și îi cerea daune morale în valoare de 200 001 lei. În final, justiția a fost de partea jurnalistului, iar magistrații au respins acțiunea șefului CJ Vrancea ca fiind nefondată.

Problema de fond

Adevărata problemă nu este modul în care a răspuns și s-a comportat Marian Oprișan în interviul cu Paula Herlo sau procesele intentate de acesta. Ci este vorba, mai degrabă, de tendința politicienilor de a se sustrage din fața întrebărilor incomode ale jurnaliștilor și de a voala adevăratele lor fapte sau intenții.

De aici, până la un război în toată regula mai este doar un pas. Iar din acest motiv, una dintre cele mai mari provocări ale reporterilor este aceea de a pune întrebări într-un mod în care să-l oblige pe interlocutor să dea un răspuns clar: afirmativ sau negativ. Însă, de cele mai multe ori, aceștia se eschivează sau se comportă așa cum am văzut mai sus, tocmai din cauza faptului că nu vor ca adevăratele lor intenții să iasă la iveală, fapt ce ne face pe noi să avem din ce în ce mai puțină încredere în discursuri politice elogioase sau în promisiuni fără noimă aurncate la întâmplare în timpul campaniilor electorale.