Lista ”presei toxice” sau de ce AUR este un partid de extremă-dreapta

Pe pagina de Facebook, acolo unde AUR a strâns 145 de mii de urmăritori, Alianța pentru Unirea Românilor a lansat lista ”presei toxice”. Este una dintre multele exprimări ale caracterului nedemocratic al AUR, a căror frecvență și gravitate s-a intensificat în ultima vreme.

Prima numită (chiar de AUR) este publicația G4Media. Însă un simpatizant AUR dă verdictul, care se pare că este un sentiment predominant în secțiunea de comentarii: „Digi sunt campionii la fake news!”. Chiar și pagina partidului răspunde la unul dintre comentarii: ”digi (sic!) campioni la mizerie, da?”. 

Deputatul Dan Tănasă, un AUR-ist mai cunoscut publicului datorită aparițiilor sale la TV, își aduce la rândul său aportul. Pe lista sa a ”rușinii” se află Newsweek și Digi24, dar și jurnalistul Cristian Tudor Popescu.

Alți urmăritori nici nu se mai obosesc să numească instituții media, ci trec la idei și mai radicale. Unii spun că presa este toxică în totalitate, în timp ce un anume utilizator aseamănă jurnaliștii cu teroriști. Răspunsul AUR poate fi văzut mai jos:

Delirul antidemocratic

Pentru un partid care afirmă că nu are simpatii pro-ruse, AUR a tras un pic cu ochiul la modul în care Rusia a tratat ceea ce regimul consideră a fi presă ”toxică” – etichetând drept ”agenți străini” instituțiile media care nu sunt favorabile Kremlinului. În fapt, dacă acest episod are vreun rol, este acela de a confirma o suspiciune: că eticheta de partid de extremă-dreapta este potrivită pentru această formațiune politică care joacă un rol în mersul statului.

Așa cum a scris și Cristian Pantazi pe G4Media – publicație care e direct vizată de atacul AUR -, este pentru prima oară când un partid își asumă public un atac direct la adresa presei. În trecut, George Simion a declarat (când protestatarii conduși de el încercau să intre în Senat), că nu-i place Digi24, pentru că nu l-au chemat niciodată în studio.

Pe de o parte, postarea de miercuri face parte din strategia AUR de a miza pe mila publicului, victimizându-se cu orice ocazie. Pe de altă parte, pare că Alianța pentru Unirea Românilor are o atitudinea foarte petty cu o presă care ori n-o bagă în seamă, ori o numește așa cum nu-și dorește: extremistă.

Ce strigă mai tare a ”extremism” decât instigarea și apelarea la ură și violență pentru impunerea propriilor vederi? Dar negarea importanței Holocaustului, ori lăudarea unor figuri care au săvârșit crime împotriva umanității?

Atacul la presă e doar unul dintre multele semnale de alarmă care ne arată că partidele extremiste nu au ce să caute nici în viața politică, nici în societate. România știe foarte bine cât rău poate face un astfel de regim, a cărei existență este egală cu violența, dar și ce înseamnă ca unul dintre pilonii democrației, presa, să fie dărâmat în delirul unora.