Dezinformarea, principala temă care preocupă Uniunea Europeană în această perioadă

Cum să fie combătută dezinformarea exact când este în plină desfăşurare o campanie electorală, când se ştie că tocmai atunci partidele sunt mai preocupate să-şi discrediteze adversarii?  Acesta pare a fi marea întrebare pe care și-o pun oficialii de la Bruxelles cu câteva săptămâni înainte de alegerile europarlamentare din mai.

Dezinformarea la nivelul Uniunii Europene nu este ceva necunoscut. BREXIT-ul s-a desfăşurat pe fondul unei dezinformări la nivelul uneia dintre ţările recunoscute ca având o tradiţie democratică de sute de ani. Dacă dezinformarea a funcţionat în Marea Britanie, cum să nu se facă simţită în ţări care au cunoscut dictaturi bazate exact pe pervertirea conştiinţelor prin manipulări grosolane?

Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Lituania, România au stat aproape o jumătate de secol sub un regim dictatorial, iar Germania a trecut printr-una dintre cele mai dure dictaturi. Cetăţenii acestor ţări au simţit ce înseamnă dezinformarea, şi totuşi şi în condiţiile democraţiei de tip liberal se practică pe scară largă manipularea şi dezinformarea.

Internetul, reţelele de socializare, mjloace de informare la îndemâna oricui, facilitează apariţia ştirilor false. Fiecare politician are ocazia să transmită informaţii care nu sunt în concordanţă cu adevărul. Dezinformarea nu mai este atributul exclusiv al presei, ziare, radio, televiziune. Politicianul este omul care are un interes personal în a-şi minimaliza adversarul. Am putea afirma fără să greşim foarte mult că într-o campanie electorală o foarte mare parte din mesaje sunt promisiuni deşarte, deci tot dezinformări.

Dincolo de aceste preocupări, oficialii de la Bruxelles se tem și de eventualele ingerințe ale Rusiei. Știm cu toții că Moscova are ca obiectiv principal fragmentarea Uniunii Europene pe modelul divide și cucerește. Am văzut de asemenea puterea războiului hibrid dus de Kremlin în cazul alegerilor prezidențiale din Statele Unite, dar și în cazul Brexit-ului. Partidele populiste, deși formează doar 18% din totalul locurilor din Parlamentul European, sunt pe val în state ca Italia, Austria, Germania sau Ungaria. Faptul că acestea sunt cu precădere eurosceptice și antiliberale reprezintă în sine o amenințare la adresa coeziunii Uniunii Europene.

Astfel devine evident faptul că oficialii europeni sunt îngrijorați în privința posibilelor ingerințe ale Kremlinului în cazul viitoarelor alegeri din mai. Rămâne de văzut însă și ce mecanisme vor dezvolta pentru a contracara aceste amenințări.