De ce este periculos fake news-ul pentru democrație și cum poate fi combătut eficient

Anul trecut asociația editorilor de presă cotidiană belgiană francofonă, lapresse.be, anunța faptul că lansează o mare campanie de informare în privința fenomenului de fake news, perceput ca o ameninţare pentru democraţie. Campania a fost puternic mediatizată, iar la un an de zile de la debutul ei putem spune că a avut un succes relativ. Decizia de atunci a asociației confirmă pracitc importanța crescută a fenomenului de fake news și îngrijorările legitime pe care le ridică în rândul guvernelor democrate din Occident.

Uneori e greu să faci diferenţa între informaţie și intoxicare. Astăzi, media de calitate rivalizează cu site-uri de dezinformare, ceea ce, potrivit editorilor de presă, pune în pericol modelul democratic.

Ce este fake news-ul

Între zvon, farsă, propagandă, teoria conspiraţiei, fapte alternative sau simplă greşeală, expresia fake news este adesea suprasolicitată. Această utilizare polimorfă a conceptului tinde uneori să-i minimizeze importanţa. În discursul politic, expresia fake news este adesea utilizată pentru a desemna ceva ce este interpretat mai curând ca ştire falsă. În engleză termenul fake news trimite mai curând la adjectivul „trucat”. Fake news desemnează așadar o informaţie deliberat falsă difuzată cu scopul de a manipula opinia publică şi a destabiliza o instituţie, un stat sau un proces democratic.

De ce e periculos fake news-ul pentru democraţie?

Știrile false au aspectul informaţiei, dar în realitate ele nu sunt informaţie. Acestea utilizează coduri jurnalistice, reduse la un titlu şocant însoţit de o imagine. Susţinute de algoritmi puternici care permit ţintirea subtilă a difuzării lor, știrile false îşi extrag uriaşul potenţial viral din credulitatea internauţilor, înclinaţi să împărtăşească conţinuturile lor. MIT a putut demonstra că o știre falsă are 70% şanse mai mari de a fi redifuzată decât o informaţie verificată şi că se răspândeşte de până la 6 ori mai repede.

Cu 2 miliarde de utilizatori, Facebook a devenit astfel vectorul privilegiat al organizaţiilor care se ocupă cu diseminarea știrilor false, uneori orchestrate direct de state (ca Rusia sau China). Aşa au stat lucrurile în cazul alegerilor prezidenţiale americane din 2016 sau al Brexit-ului în Marea Britanie, ale căror rezultate au fost net influenţate de campanii de dezinformare.

Cum să combatem dezinformarea?

Dincolo de necesitatea de a ne informa și de a analiza critic informația, există și alte căi legale care pot ajuta în combaterea fake news-ului. în Franţa există o „lege anti-fake news” care limitează amplitudinea acestui fenomen, chiar dacă aceasta se loveşte de anumite principii ale libertăţii de exprimare. Totodată, Belgia relativ ferită de acest fenomen, a optat pentru susţinerea iniţiativei fact checking (verificarea faptelor). Dacă dorim combaterea acestui fenomen trebuie să ne putem baza și pe măsuri guvernamentale, dincolo de necesitatea obligatorie a fiecăruia dintre noi de a ne responsabiliza și a analiza critic informațiile pe care le primim.