De ce e incompletă declarația premierului privind „campania împotriva acțiunilor guvernului pentru a opri pandemia”

Săptămâna trecută, premierul României făcea o declarație cel puțin interesantă. În fața jurnaliștilor, acesta a afirmat că ar exista o „campanie împotriva acestor acțiuni pe care le ia guvernul de a opri pandemia”, care ar viza purtarea măștii, distanțarea fizică și campania de vaccinare.

În timp ce Florin Cîțu are dreptate la nivel discursiv, existând numeroase exemple ale împingerii unui narativ toxic împotriva eforturilor de stopare a răspândirii virusului, declarația premierului pare a fi incompletă.

Atunci când un înalt demnitar al statului face o declarație atât de puternică, ajungând chiar să compare acțiunile din cadrul campaniilor de dezinformare cu cele ale unor teroriști (sic!), e de așteptat ca aceasta să fie urmată de informații suplimentare.

Să spunem că devoalarea surselor dezinformării iese din cărți, din motive de relații internaționale. Însă alte date, precum perioada depistării campaniei, modul de operare sau chiar și măsurile pe termen lung sau scurt luate, ar fi un plus al declarației. Ar deschide o discuție mai largă în societate asupra măsurilor de precauție pe care fiecare ar trebui să ni le luăm atunci când stăm pe internet.

Mai mult, Florin Cîțu nu e singurul om aflat la putere care a atras atenția asupra existenței unor campanii de dezinformare, fără să ofere detalii suplimentare.

Nici fostul ministru al Internelor nu a dat mai multe detalii despre ”campania finanțată”

La sfârșitul lunii mai a anului trecut, Marcel Vela făcea o declarație asemănătoare. Spunea, într-o emisiune la un post de știri, că negaționismul coronavirusului face parte dintr-o campanie finanțată.

„Războiul informatic, dacă vreţi, are mai multe scopuri sau mai multe substraturi. Unul dintre ele este şi acesta al destabilizării, al neîncrederii, al haosului, al contestării autorităţilor. Pentru că, dacă vedem pădurea dincolo de copaci, dacă îmi permiteţi această metaforă, este evident că o stare de neîncredere, o lipsă a autorităţii statului, a încrederii în sistemul sanitar, în autorităţi, toate acestea duc spre o destabilizare economică. Cei care au aceste interese, pe varianta de a destabiliza, fie că sunt site-uri fantomă care au în spate anumite cercuri de interese economice, anumite persoane care le deţin şi care de fapt nu există, care rostogolesc anumite ştiri, anumiţi specialişti în ale informaticii care rostogolesc ştirile, care ştiu să capaciteze cât mai mulţi urmăritori – toate acestea sunt, într-un fel, organizate, pentru că este evident faptul că sunt finanţate”, a spus Vela.

Fostul șef al MAI făcea declarația în contextul în care Guvernul, prin ANCOM, închidea site-uri pe baza acuzațiilor de fake news. (Am arătat în mai multe articole de ce măsura a fost ineficientă.)

Vela continuă declarația prin a afirma că la baza acestor campanii ar fi „alte state, poate chiar în state care nu agreează, să spunem, fie politica noastră europeană, fie politica de alianţe militare”, dar și că numărul celor care cred în aceste campanii este unul mic.

Afirmații care nu sunt greu de crezut și, mai cu seamă, probabil că nici departe de adevăr. Însă presa a arătat de-a lungul timpului în mod sistematic diverse modele de operare folosite în campanii de dezinformare, iar, din această perspectivă, dacă declarațiile amintite mai sus ar fi conținut date suplimentare, pe care românii nu le știau, poate că i-ar fi ajutat (1) în consolidarea unei relații de încredere cu statul și (2) să își contureze mai bine o imagine cu privire la pericolul dezinformării.

E important aici de amintit că Serviciul European de Acțiune Externă are un întreg site dedicat combaterii dezinformării în UE, inclusiv în România. Site-ul conține atât o bază de date ale dezinformărilor, cât și explicații cu privire la mecanismul din spatele fenomenului – model pe care statul român ar putea să îl adapteze și implementeze la rândul său, pentru început.