Cum l-a adus la putere propaganda populistă pe Adolf Hitler și cât de actuală mai este ea?

Tot mai multe state europene, în special cele din fostul bloc comunist, printre care și România, sunt bombardate în ultima perioadă de o serie de discursuri populiste care au ca scop mărirea credibilității forțelor aflate la putere.

Fie că e vorba de discursuri îndreptate împotriva companiilor multinaționale sau de campanii care au scopul de a întări încrederea electoratului în partidele de guvernământ, aceste practici au fost eficiente de-a lungul istoriei. Fără îndoială, ascensiunea lui Hitler la putere este unul din exemplele în care discursurile populiste și propaganda din spatele său a făcut ca în urmă cu exact 86 de ani, la 30 ianuarie 1933, acesta să acapareze puterea în Germania și să devină cancelar.

Acum nici nu se mai pune problema că forțele politice actuale s-ar apropia de ideologia nazistă. Însă propaganda din spatele multor demersuri electorale semănă cu cea din anii `30 derulată de forțele care l-au împins pe Adolf Hitler la cârma Germaniei. Dar hai să facem o incursiune în istorie.

Imediat după Primul Război Mondial, odată cu debutul carierei politice, Adolf Hitler a fost conștient de puterea pe care o poate juca propaganda în obținerea încrederii în fața maselor. După tentativa lui Hitler de lovitură de stat, eșuată în 1923, naziștii au folosit toate mijloace de de propagandă pentru a-și crește popularitatea. Chiar dacă acum puterea internetului este mult mai mare, la acea vreme, naziștii foloseau la maxim puterea radioului, care, în anii `20 – `30 era unul dintre cele mai moderme mijloace de comunicare.

Pentru a-l face cât mai cunoscut pe Hitler, cei din spatele său au închiriat masiv mașini și avioane așa încât liderul nazist să ajungă în cât mai multe zone ale Germaniei pentru a fi cunoscut de cea mai mare parte a maselor.

Istoricii mai pun venirea naziștior la putere atât pe seama crizei economice care măcinase întreaga Europă, dar și pe numărul mic de participanți la vot. Odată ajunși la putere, naziștii au început să caute vinovați în mai multe zone din societate. Mai mult, partidul nazist punea criza economică a anilor `30 pe seama unei conspirații internaționale a marilor bancheri, caput acestei conspirații fiind considerat un grup de evrei.

Din punct de vedere economic, partidul nazist era și împotriva companiilor multinaționale, opinie care era care era comună și cu cea a formațiunilor de centru-stânga. Pentru a obține o putere mărită la nivelul maselor, naziștii s-au infiltrat și în mișcările sindicale așa încât să statul să dețină controlul pentru a elimina eventuale conflicte între patronate și muncitori.

O mare parte a acestor practici au facilitat ascensiunea lui Hitler la putere cu o incredibilă susținere a unei importante părți a populației, care a crezut în idealurile propăvăduite de propaganda nazistă. Acetse lucruri acopereau practicile violente ale susținătorilor lui Hitler și dădeau impresia unor acțiuni democratice.

Acum, după aproape 86 de ani, când nu se mai pune problema nazismului, propaganda populistă pare să aibă în continuare succes, iar exercitarea controlului asupra maselor este mult mai facil grație miloacelor de comunicare la care accesul este mult mai ușor.