Anatomia unei intoxicații media: Legătura dintre crima de la Caracal, scutul de la Deveselu și cazul „Lisa” din Germania

Cazul crimei de la Caracal a șocat o țară întreagă atât prin felul în care s-a produs fapta, cât și prin incapacitatea autorităților de a interveni în mod eficient. Dincolo de acest aspect tragic, modul în care acest caz a fost prezentat în presa din România poate reprezenta un studiu de caz despre felul în care un subiect cu impact emoțional puternic la nivelul opiniei publice este exploatat în scopuri geopolitice.

Filmul evenimentelor, presa locală lansează ipoteza „Deveselu”

Vineri dimineață, la 19 ore după primul apel la 112 al Alexandrei Măceșanu, poliția intră în casa suspectului Gheorghe Dincă. Câteva ore mai târziu, presa locală și apoi centrală preia subiectul și se lansează un val de emoție națională. Cazul de la Caracal devine rapid subiectul zilei, atrăgând o reacție explozivă din partea autorităților publice de la București. Se lansează ipoteze, speculații cu privire la ineficiența Poliției Române, a STS și în general a autorităților responsabile pentru rezolvarea în timp a acestui caz. Subiectul este legat de o altă dispariție nerezolvată, cea a Luizei Melencu, opinia publică fiind captată de tragedia situației și de incompetența autorităților statului de a interveni într-o situație critică.

Tot vineri, 26 iulie, Diana Berbecanu de la Gazeta Nouă, un ziar local apropiat de Marius Oprescu, președintele PSD al Consiliului Județean Olt,  publică o știre în care lansează ipoteza, bazată „pe surse”, conform căreia Gheorghe Dincă, autorul crimei din Caracal, făcea parte dintr-o rețea care asigura „fete” soldaților americani de la Deveselu (între timp pagina cu știrea respectivă nu mai este disponibilă). Astfel, se lega tragedia crimei și incompetența statului de prezența trupelor americane de la Deveselu. Se încerca astfel aruncarea unei culpe morale pe soldații americani, aceștia fiind în logica acestei speculații, beneficiarii fictivei „rețele”.

Deveselu, aflat la câțiva kilometri de Caracal găzduiește celebrul sistem anti-rachetă al Statelor Unite, iar Moscova s-a arătat în nenumărate rânduri deranjată de prezența acestui sistem.

Sputnik și mai multe publicații din România preiau știrea

Deși nu există niciun fel de dovadă factuală știrea este preluată de Evenimentul Zilei, iar de acolo se rostogolește în presa centrală și locală. RealitateaTV și Antena 3 discută despre subiect ca și cum ar fi un fapt clar, nu doar o speculație. A doua zi Cozmin Gușă încă promova subiectul la postul Realitatea TV. Comentariile lui Gușă sunt preluate imediat de Sputnik.md care jubilează, vorbind pe prima pagină despre „traficul de carne vie pentru militarii NATO de la Deveselu”. Subiectul e preluat și de Activenews.ro și alte platforme de știri apropiate de propaganda rusă. Articolul sare de 5000 de vizualizări pe Sputnik și se lansează o adevărată isterie în mediul online.

Știrea este infirmată de DIICOT, dar intoxiacarea își atinge ținta

Duminică, 28 iulie, DIICOT dezminte oficial informația într-un răspuns pentru G4Media.ro. Dar știrea și-a produs deja efectul scontat, intoxicând rețelele sociale. Este greu de spus câți oameni au luat de bună informația, dar cu siguranță ea a țintit acel grup eurosceptic, conspiraționist și anti-american din societate, având scopul alimentării unor prejudecăți, mai ales că informația avea și o componentă conspiraționistă.

„Cazul Lisa” în oglindă

Interesant de observat e că acest traseu mediatic a unei informații false este izbitor de similar cu „cazul Lisa” din Germania. La începutul anului 2016 presa germană relata dispariția unei adolescente de origine rusă, în vârstă de 13 ani din Berlin, identificată drept „Lisa”. A doua zi adolescenta se întoarce, iar familia transmite presei că fata fusese răpită și violată de trei bărbați din Orientul Mijlociu. Cazul a provocat o reacție fulminantă în presa pro-rusă, poliția fiind acuzată de faptul că refuză să meargă pe firul evenimentelor și să acuze public presupușii făptași. Poliția demonstrează cu ajutorul probelor de pe telefonul mobil al fetei că tânăra nu fusese de fapt răpită, ci și-a petrecut ziua la prietenul ei în vârstă de 19 ani. Tânăra își retrage și acuzațiile de răpire și viol.

În ciuda acestor fapte isteria publică este deja o realitate, sute de activiști anti-emigrare ies în stradă și protestează împotriva unor crime imaginare. Emigranții sunt stigmatizați de-a valma, iar ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, acuză autoritățile de la Berlin că „ascund cazul sub preș” în numele „corectitudinii politice”. Presa germană arată că povestea e cusută cu ață albă, un fake news, iar poliția vine cu noi probe. Totuși speculația își atinge ținta – publicul anti-emigrare și implicit partidele cu o agendă naționalist-populistă de tipul AfD care se pot folosi de o nouă fumigenă pentru a-și promova agenda.

Chiar dacă între cazul din România și cel din Germania ne desparte existența unei tragedii adevărate, modul în care aceste cazuri au fost folosite de diverse publicații pro-ruse pentru a exploata emoția colectivă ne dezvăluie un mod de operare similar. Presa apropiată de Kremlin va continua să exploateze pe viitor astfel de subiecte, deoarece ele pot fi folosite pentru a alimenta sentimente eurosceptice sau anti-SUA. Pe termen lung, proiectul Rusiei îl reprezintă o Europă dezbinată, iar pentru asta Moscova se va folosi de toate armele propagandiste aflate la dispoziție.