Cum ne schimbă limbajul urii creierul

Polarizarea nu este un fenomen nou. Diferențele politice au existat întotdeauna și au alimentat indivizi, grupuri și națiuni, uneori până la extrem, către război. Ceea ce este diferit în ultimele două decenii este accesul la mai multe modalități de exprimare a diferențelor de opinie, precum și la o serie cu totul nouă de subiecte asupra cărora există dezacorduri profunde. Acest lucru a dus la o polarizare mai accentuată, împreună cu tensiuni crescânde în societatea globală, ceea ce, la rândul său, a dus la comportamente mai dure unul față de celălalt.

Cu toate acestea, noi cercetări arată că cuvintele dezumanizante, care sunt adesea asociate cu nivelurile crescânde de polarizare, nu numai că rănesc persoanele cărora le sunt adresate. De asemenea, ele ne remodelează creierul, informează Deseret.

De exemplu, atunci când etichete precum „animale” și „prădători” sunt atribuite unor indivizi sau grupuri, activitatea din cortexul prefrontal medial, care este esențial pentru înțelegerea gândurilor și sentimentelor altor persoane. Prin comparație, aceeași lipsă de activitate se produce și atunci când privim obiecte.

Cum a pregătit limbajul crimele în masă – și de ce e încă relevant azi

Pur și simplu, cu cât se folosesc mai multe cuvinte dezumanizante, cu atât devenim mai insensibili la ideea că „acea” persoană sau grup este un alt ființă umană. Și pentru că creierul nostru blochează partea în care procesăm posibilele sentimente ale altor oameni, putem începe să acceptăm alte comportamente discutabile, dar mai periculoase.

De exemplu, naziștii nu au început prin a-i segrega pe evrei sau a-i ucide în camere de gazare. Au folosit treptat termeni precum „șobolani” sau „paraziți” în discursul public, astfel încât, atunci când au început acțiunile mai violente, publicul larg nu a reacționat. Un lucru similar s-a întâmplat în Rwanda, unde emisiunile radio au numit în mod repetat poporul tutsi „gândaci” în anii dinaintea genocidului. În doar câteva luni, aproximativ 520.000 până la 700.000 de persoane au fost ucise, iar 250.000 până la 500.000 de femei au fost violate.

În acest moment, dacă am deschide orice rețea de socializare, am găsi pe fiecare măcar un exemplu de limbaj dezumanizant. Niciun subiect nu e ferit de pericolul polarizării. Pandemia, războiul ruso-ucrainean, protestele din Iran, politica americană, politica românească, UE, ONU, educația copiilor, drepturile omului, chiar și subiecte inofensive precum bârfele despre vedete. Orice subiect. Întotdeauna există un nou subiect de dezacord, care are potențialul de a degenera în ceva mai grav, ceea ce duce la o polarizare și mai mare, apoi la violență, și tot așa, la nesfârșit.

Asta nu înseamnă că auzind discursuri violente ne va fi oprită automat empatia – care este, de altfel, o trăsătură formată de mai multe aspecte ale vieții decât discursul public. Totuși, înseamnă că avem nevoie de mai multe povești care să ne insufle sentimentul de umanitate, comunitate, empatie față de ceilalți. Deși educația instituțională poate juca un rol important în asta, nu e întotdeauna viabilă, având în vedere că guvernele nu sunt imune la polarizare.

Ca în toate aspectele vieții, ironia este evidentă: internetul, care a facilitat polarizarea și, în cele din urmă, a făcut disponibil oricui discursul dezumanizant cu o simplă mișcare a degetului, este și cel care poate contribui la răspândirea empatiei. Noi, oamenii, suntem cei care decidem în ce direcție să mergem.