Recomandările redacției: despre viața privată a victimelor unor tragedii și provocăriile mediei non-profit

În această ediție, am ales două articole care, deși se bazează pe exemple din presa australiană și americană, reprezintă un bun prilej de discuții despre tendințele care se manifestă și în industria noastră națională. Primul articol ridică întrebarea cât de mult este prea mult în cazul jurnaliștilor care sapă în viața victimelor și a familiilor acestora. Cel de-al doilea discută despre suișurile și coborâșurile organizațiilor media non-profit care, deși creează articole jurnalistice de calitate, nu sunt prea cunoscute publicului.

• The Conversation – Digital ‘death knocks’: is it fair game for journalists to mine social media profiles of victims and their families?
  

Articolul discută dilema etică legată de utilizarea de către jurnaliști a conținutului din rețelele de socializare în reportaje, în special în urma tragediei din Bondi Junction. Familia lui Ash Good, o victimă a înjunghierii din Bondi, Australia, a solicitat ca mass-media să se abțină de la utilizarea imaginilor personale fără consimțământ. În ciuda acestui fapt, autorul sugerează că este posibil ca viața privată să fie compromisă din cauza practicii jurnalistice obișnuite de a obține informații și imagini din social media, care este sancționată din punct de vedere legal și profesional în Australia în anumite condiții.

Autoarea, Alysson Watson, evidențiază tensiunea dintre dreptul publicului la informare și dreptul persoanelor la viață privată, observând că conceptul de „interes public” se extinde adesea la ceea ce publicul consideră intrigant. Această practică, cunoscută sub numele de „bătaia morții”, implică faptul că jurnaliștii caută povești și imagini personale pentru a umaniza știrile, uneori fără a cere permisiunea. Articolul ridică întrebări cu privire la așteptările pe care le au jurnaliștii în era digitală și la presiunile cu care se confruntă aceștia din partea industriei pentru a utiliza conținutul partajat public.

• Poynter – At nonprofit newsrooms, is good journalism but sparse audiences a recipe for irrelevance?
  

Articolul de Poynter discută provocările cu care se confruntă redacțiile de știri non-profit, în special în ceea ce privește implicarea publicului și eficiența jurnalismului lor. În ciuda speranței că start-up-urile de știri nonprofit reprezintă viitorul jurnalismului, mai ales că jurnalismul cu scop lucrativ se confruntă cu dificultăți financiare și închideri, există o îngrijorare cu privire la raza de acțiune reală a acestor organizații. Articolul subliniază faptul că multe redacții de știri non-profit se concentrează pe producerea unui jurnalism de investigație de înaltă calitate, dar nu dispun de suficient marketing pentru a atrage un public larg. Acest lucru duce la povești excelente care sunt văzute de un număr dezamăgitor de mic de cititori.

Experții în domeniu, precum Pete Doucette și Jim Friedlich, subliniază că jurnaliștii nu sunt, de obicei, comercianți calificați și că așteptările privind interesul publicului sunt adesea supraestimate. De asemenea, aceștia remarcă faptul că, deși startup-urile efectuează exerciții de ascultare a comunității, există o discrepanță între ceea ce are nevoie o comunitate și ceea ce va citi de fapt.
Articolul abordează, de asemenea, rolul filantropiei în jurnalism, marile fundații încercând să încurajeze fundațiile comunitare să sprijine jurnalismul local. Cu toate acestea, există riscul ca finanțatorii neexperimentați în domeniul jurnalismului să treacă cu vederea deficitul de audiență.