Toate semnele de îngrijorare pentru viitorul jurnalismului

Atunci când vorbim despre pericolele la care sunt expuși jurnaliștii, tindem să ne referim mai ales la cazurile extreme: asasinate, răpiri, arestări, însă jurnalismul are de pierdut chiar și în țările democratice și dezvoltate. Viitorul presei, considerată a fi al patrulea pilon în această formă de conducere, este amenințat pe mai multe planuri, pe care MediaStandard le va explica în acest articol.

 

Spuneam mai sus că cele mai evidente exemple sunt cele în care integritatea fizică a oamenilor de presă este pusă în pericol. Reporters without Borders a afirmat, la finalul lui 2018, că a fost un an de ostilitate „fără precedent” față de jurnaliștii din întreaga lume și că toți cei aproximativ 80 de publiciștii uciși în decursul acestui an au fost omorâți ”în conexiune cu munca lor”.

Cazul lui Khashogi e cel care a avut parte de cea mai mare expunere – și prin prisma naturii violente a asasinatului -, însă Afghanistan a obținut în 2018 statutul de ”cea mai periculoasă țară pentru jurnaliști”, după ce s-au înregistrat 13 morți în acest domeniu.

Pentru o mai bună privire de ansamblu asupra situației, până în prezent au fost uciși 25 de jurnaliști și 239 sunt în spatele gratiilor.

Numai în Mexic și-au pierdut viața 9 publiciști de la începutul anului 2019 și până în prezent. Cea mai recentă victimă este Jorge Celestino Ruiz Vázquez, care ar fi primit mai multe amenințări cu moartea și, conform colegilor, nu și-ar mai fi semnat articolele de frică să nu fie remarcat, informează Ziare.com. În octombrie anul trecut, casa și mașina sa au fost ținta unui atac cu arma, ca să-l intimideze. De fapt, dacă ar fi să enumerăm toate actele de violență împotriva jurnaliștilor din statul sud-american din ultimul an, ne-am întinde mult prea mult cu acest articol.

Totuși, este de menționat că majoritatea acestor atacuri au loc după ce sunt expuse faptele de corupție și abuzurile oamenilor aflați la putere. În unele cazuri, așa cum este cel al Arabiei Saudite sau al Egiptului, jurnaliștii au de suferit pentru că nu atrag atenția asupra exceselor regimului.

Iar atunci când nu sunt uciși sau închiși, jurnaliștii suferă alte forme de persecuție

De exemplu, un articol din Balkan Insight amintește de un raport din 2017 privind hărțuirea publiciștilor în mediul online. Analiza International Federation of Journalists a arătat că jurnalistele din această zonă a Europei care au fost hărțuite de pe internet au suferit în proporție de 66% atacuri bazate pe sexul lor (insulte sexiste, umiliri din cauza aspectului lor fizic, amenințări de viol).

Un lucru asemănător susține și The European External Action Service, dar care susține că un alt factor determinant este încrederea din ce în ce mai mică în presă:

”Utilizarea rețelelor sociale pentru a presa jurnaliștii a devenit tot mai des întâlnită. Jurnaliștii și reporterii se confruntă cu atacuri online frecvente, atât de la utilizatorii de rețele sociale izolate, cât și din rețelele foarte organizate. Femeile sunt vizate în special de aceste atacuri care sunt înrădăcinate atât în violența bazată pe gen, cât și în ostilitatea tot mai mare față de mass-media. Prin insulte sexiste și rasiste sau apeluri la viol și crimă, făptuitorii își propun să-i umilească, să terorizeze și să tacă pe cei care își fac treaba.”

Ceea ce ne aduce la… populism

Atunci când vorbim de motivele pentru care presa pierde din încredere, trebuie să luăm în considerare mai multe fenomene care pot avea legătură între ele: intensificarea fenomenului de fake news, popularizarea discursului populist și nerespectarea de către anumiți jurnaliști a deontologiei.

Scepticismul privind intențiile publicațiilor din întreaga lume au existat de la apariția presei scrise, nefiind un rezultat al erei contemporane, însă sigur internetul a ajutat popularizarea teoriilor conspiraționiste. Iar o poveste intrigantă, spusă din gura cui trebuie, prinde mai mereu. Așa au fost popularizate și în politică câteva dintre ele, mai ales când servesc asmuțirii electoratului împotriva publicațiilor cu viziuni diferite sau care-i critică.

Un alt factor important este subminarea mass-mediei de către forma de conducere a unui stat. Cazul Rusiei este cel mai relevant, întrucât populația tinde să nu creadă acele posturi TV sau publicații care sunt aservite Kremlinului.

Fake news-ul (sau, mai precis, mediatizarea acestui fenomen) contribuie negativ la dinamica public-presă prin generarea unui sentiment de neîncredere în informațiile livrate, indiferent dacă sursa este sau nu veridică. Se mai remarcă, totuși, ceva: oamenii pun mult mai ușor eticheta de ”informație falsă / manipulativă” atunci când articolul în cauză nu se potrivește opiniilor personale.

Nu în ultimul rând, presa are de suferit ca urmare a abandonării normelor deontologice de către câțiva jurnaliști / câteva publicații, Acest lucru este, la rândul său, o urmare a trecerii bruște de la print la online (după criza mondială din 2008) și necesitatea de a face față volumului mare de informații care rulează pe internet și la care are acces orice utilizator.

Repet: țările dezvoltate nu fac excepție. Dovadă este chiar America, unde 61% dintre respondenţi consideră că presa ignoră în mod voluntar cazuri importante (Pew Research Center).

Situația economică nesigură

Pew Research Center a arătat recent că aproximativ un sfert din marile publicații americane și-au lăsat o parte din personal să plece în anul 2018, iar tot în SUA ”angajații din media tind să câștige mai puțini bani decât lucrătorii educați la facultate din alte industrii (analiză a Centrului de Cercetare Pew din datele Biroului de recensământ din S.U.A).

Una dintre cauze este captarea pieței de către marile companii tehnologice. Google a avut câștiguri de ordinul miliardelor în 2018 de pe urma jurnalismului: 4,6 miliarde – mai exact. Suma vine din publicitatea digitală, însă este estimativă. Realizatorul raportului, News Media Alliance, spune că cifra ar putea fi mult mai mare de atât. Mai multe AICI.

Țin să citez din Washington Post, după moartea columnistului Jamal Khashoggi: ”Democracy dies in darkness” (Democrația piere în întuneric) dacă măsurile necesare nu vor fi luate curând.