Discursul de ieri al liderului PSD, Liviu Dragnea a avut toate caracteristicile unei alocuțiuni ținute de un lider populist cu accente antidemocratice puternice. Dragnea s-a arătat a fi intolerant, radical, anti-occidental, anti UE, rasist și xenofob. Modelele lui sunt Putin, Erdogan & CO. A abordat din nou tema cetății asediate, invocând forțele oculte cu care se războiește necontenit și justificându-și astfel acțiunile cam la fel cum Ceaușescu o făcea în urmă cu câteva decenii.

A vorbit despre „un guvern cu adevărat românesc, un guvern cu adevărat al României…format din patrioți” care le face cetățenilor țării viața mai bună. Despre premierul Viorica Dăncilă a spus că a avut „un discurs patriotic și românesc”. A opus de mai multe ori aceste valori Occidentului corupt, exploatator care se amestecă în chestiunile interne ale țării și nu ne permite să atingem acele culmi ale fericirii și dezvoltării pe care le merităm. Analizând părți din discursul lui Dragnea ai impresia acută că citești direct dintr-un articol semnat de Crainic în „Gândirea” anilor ’30, în care se elogiază românismul și autohtonismul exclusivist și se neagă spiritul european.

S-a folosit de tema complotului și a teoriei conspirației atunci când a afirmat: „Cu complicitatea unor europarlamentari români, țara noastră a fost transformată într-un țap ispășitor al jocurilor de putere dintre familiile politice europene…A fost criticat Orbán pentru ce face în Ungaria, hai să găsim pe cineva și la social-democrați…să spunem că și în România avem o problemă”. Toți cei care nu i se subordonează sunt demonizați. În accepțiunea lui Dragnea, membrii de partid care pleacă sunt trădători și securiști, iar europarlamentarii români care votează împotriva acțiunilor PSD la Bruxelles sunt trădători de neam, deoarece votează chiar împotriva României. Klaus Iohannis trădează interesele naționale ale României, pentru că afirmă că țara nu este pregătită pentru preluarea președinției Consiliului UE, iar liderul PSD cere explicit „ca după Anul Nou să depuneți acea plângere pentru înaltă trădare împotriva lui Klaus Iohannis”. Acuzația de „înaltă trădare” și chiar normele constituționale sunt trivializate.

Ca orice lider autoritar cu accente populiste, Dragnea vede consensul, negocierea și compromisul cu forțele politice din opoziție ca pe o cămașă de forță din care trebuie să iasă. Ar vrea să controleze toate pârghiile puterii, principala problemă fiind puterea judecătorească și instituția prezidențială. Denunță abuzurile din justiție, dar nu este dispus să negocieze cu Opoziția reforma sistemului. Înțelege democrația mai degrabă ca pe o tiranie a majorității, în care minoritatea se supune necondiționat deciziilor majorității.

Dragnea pare totodată că și-a lansat campania electorală odată cu acest discurs. Spune că: „România are nevoie de o voce sănătoasă, o voce clară, o voce puternică, o voce românească care să spună Europei, să spună lumii ce se întamplă în această țară, ce facem pentru români”. Această voce, se înțelege, este chiar cea a lui Liviu Dragnea. Trimiterile uneori subtile, alteori directe la etnicism, ca criteriu fundamental de selecție al acestui lider adevărat, au ca scop așezarea lui Dragnea în antiteză cu președintele Iohannis, un etnic german.

Am văzut un Dragnea dezlănțuit, malițios, disprețuitor și cinic. Un discurs populist enunțat de un autocrat în devenire. De altfel, Dragnea deține toate ingredientele necesare pentru a deveni acel tip de lider întâlnit în regimurile autoritare contemporane – caracterul, educația, extracția socială și psihologia. Este exact acel animus dominandi, un individ mânat de o poftă nemărginită pentru putere. Fostul baron local se visează acum viitorul conducător autocrat al României și din păcate are toate calitățile necesare.