Efectul secundar al COVID-19 în România: ura publicului. De ce au fost jignite vedetele care au avut noul coronavirus
Pana acum, publicul a avut deschiderea de a rezona cu orice persoana din spațiul media care a dezvăluit ca a trecut sau trece printr-o boala, cu atât mai mult cu cât se întâmpla sa fie o vedeta. E un răspuns empatic la un exercițiu simplu de imaginație: cum e să treci prin boala x, prin orice boală?
Virusul SARS-CoV-2 a schimbat însă relația publicului cu persoanele publice. Cazul Andreei Esca nu este pe atât de particular pe cât este de revelator: dacă oamenii au ajuns să arunce cu ură și înspre acea prezentatoare de știri, pe care toată România o cunoaște și care are poate cel mai bun capital de imagine, înseamnă că nu numai statul și presa au pierdut încrederea unui segment din populație, ci și vedetele.
Andreea Esca, Mircea Pavel și publicul furios
Au pățit-o și Andrei Ștefănescu, și Mircea Pavel, și alte vedete autohtone. Însă reacția oamenilor la cazul Andreei Esca a atras cel mai mult atentia nu pentru că nicio altă persoană publică nu a mai fost acuzată de către propriul public că a mințit privind îmbolnăvirea cu COVID-19, ci pentru că reputația prezentatoarei de televiziune e(ra) aproape imaculată. Când mai toate fetele visau să “se facă Andreea Esca”, e dificil să îți imaginezi că prezentatoarea care a consacrat “Bună seara, România! Bună seara, București!” poate să fie acuzată că ar lua bani de la *un individ cu mulți bani care ar conduce din umbră lumea* ca să mintă sau că ar fi avut vreo altă formă de beneficiu material de pe urma bolii – închipuite, eventual.
Carmen Dumitrescu (co-fondator Liber în Teleorman) pune valul de ură manifestat împotriva vedetei ProTV pe seama unei culturi a urii care se manifestă în România: “Una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate personalități din mass-media românească a făcut imprudența de a se… îmbolnăvi”.
Petrisor Obae de la Paginademedia.ro a scris, ca răspuns la articolul de pe Presshub.ro, că “Publicul, care o admiră sincer pe Esca, nu a fost, de fapt, furios pe Andreea Esca (…) ci pe altceva. Publicul a fost furios pe …tăcere”. Mai exact, pe reacția ProTV, care a amenintat mai multe publicații cu procese dacă continuă să vorbească despre cazurile de COVID-19 din trust, și pe apariția întârziată a prezentatoarei de știri.
Conspirațiile sunt și nu sunt cauza
E indubitabil că Andreea Esca atrage, după sine, atenția publică. Cu toate astea, e posibil ca ura care s-a manifestat în spațiul online și la televizor, deopotrivă, să nu fie nici din cauza poziției defensive adoptate în primă instață de Esca și ProTV, și nici din cauza normalizării urii în societatea românească.
E posibil să fie o reacție în lanț cauzată de lipsa de încredere a publicului în… tot. Opinia publică și-a pierdut încrederea în autorități, în experți, în persoanele publice și în presă. Cel mai comun răspuns al omului de rând la întrebarea ”Credeți că virusul există?” este ”Da, dar cred că efectele sale se exagerează”.
Iar reacția asta este și nu este cauzată de conspirațiile care au inundat în mod special mediul online. Scepticismul multor oameni cu privire la gravitatea bolii COVID-19 este răspunsul la scenariile exagerate la care au fost expuși pe social media, dar și la nevoia de a se convinge că e în regulă să revină la activitățile uzuale, în ciuda mesajelor experților – de aici și exagerarea. Atât cei care cred în teorii ale conspirației, cât și cei care și-au manifestat în mod explicit neîncrederea în persoanele publice par că au ajuns la o limită de înțelegere a necesității măsurilor de precauție: dacă în starea de urgență, mesajele sceptice sau negaționiste erau relativ mici și date cu ușurință la o parte de o bună bucată a opiniei publice, în prezent ele au început să se intensifice și să ia și alte forme, ceva mai agresive.
Boala de care bolnavul e de vină
Violența verbală, virtuală sau nu, nu este în niciun caz lăudabilă sau de încurajat, însă indică faptul că ceva trebuie să se schimbe atât în relația formatorilor de opinie cu publicul, cât și în modul de comunicare al statului cu oamenii. Scepticismul opiniei publice, care a dus la o relaxare mult prea agresivă, poate fi combătut doar printr-o comunicare coerentă a instituțiilor abilitate, nicidecum prin plasarea vinii asupra populației. Sub o formă sau alta, COVID-19 pare că este singura boală în care bolnavul este considerat a fi vinovat pentru infectare, dar și prima maladie care aduce după sine ura publicului și nu stârnește măcar o fărâmă de empatie.
Sa lasam deoparte modul de comunicare al autoritatilor si sa ne aruncam o privire asupra factorilor de dezinformare. Tendinta generala a analfabetilor functionali de toate rangurile este de a crede mai usor in fantasmagorii pentru factorul de senzational pe care il contin. Aceasta tendinta unoversala este exploatata. Cauza cea ma generala si mai profunda este lipsa educatiei si explozia paginilor de socializare este mult mai rapida si diversificata decat acomodarea publicului cu potopul de informatie si abilitatea de a deosebi falsul de real. Da! publicul este vinovat, dar faptul ca poate fi manipulat cu usurinta are radacini adanci, vechi si ramificate. Nici daca autoritatile ar merge sa bata la fiecare usa sa prezinte un filmulte cu situatia reala si atitudinea necesara pentru a-i face fata, tot nu ar putea invinge puterea manipularii prin social- media. Este gresit a se crede ca doar ignorantii si nescolitii cad prada dezinformarii, cand persoane cu diplome in domeniul medical (stomatologi, medici de familie) minimalizeaza riscurile si ironizeaza, pe cine? pe epidemiologi si tot sectorul medical implicat pe viata si moarte in tratarea bonavilor.
Eu cred că cea mai mare fantasmagorie este că acest virus botezat COVID-19 există.