Cenzura poate exista și acolo unde cortina democrației n-a fost încă trasă

”Jurnalismul a devenit una dintre cele mai periculoase meserii din lume”, concluziona RSF la sfârșitul lui 2018, în contextul în care raportul anual arăta un număr mare de reporteri uciși sau închiși.

La nivel discursiv, tindem să credem că cenzura presei este un fenomen care se întâmplă doar în statele în care democrația pălește sau se află într-o stare de moarte clinică. Dacă ar fi să numim câteva exemple de țări, ne-am gândi la Egipt (cu cei mai mulți jurnaliști închiși), Arabia Saudită și Iran.

Totuși, cenzura nu este rezervată doar statelor care au abandonat de mult drepturile cetățenilor, unul după altul. Aceasta capătă multe forme de la popularizarea internetului și migrația publicațiilor din formatul fizic în online. Dacă monitorizarea de către autorități a activității jurnaliștilor și contractarea hackerilor pentru a întrerupe munca presei sunt metode ceva mai directe, există și câteva care ridică semne mai mari de îngrijorare. Cum ar fi implicarea reporterilor în procese și reținerea documentelor, a corespondenței private și așa mai departe.

Practica perchezițiilor asupra jurnaliștilor după ce aceștia publică o investigație cu ecou este din ce în ce mai vizibilă chiar și acolo unde cortina democrației n-a fost trasă – încă.

O acțiune criticată

În Australia, casa unei jurnaliste a fost percheziționată, după ce a publicat un document clasificat care le-ar fi permis autorităților să îi spioneze pentru prima oară pe australieni. Investigația arăta cum miniștri Apărării și Afacerilor Interne au discutat despre noi căi pentru a permite agenției responsabilă de inteligența semnalelor străine să-și spioneze cetățenii.

Poliția Federală a Australiei (AFD) a avut mandat pentru percheziționarea casei, telefonului și computerului, la puțin peste un an de când Annika Smethurst și-a publicat investigația. Autoritățile ar avea suspiciuni cu privire la „presupusa publicare a informațiilor clasificate ca secret oficial”, care ar avea potențialul de a submina securitatea națională a Australiei.

Reacția locală și internațională a fost de așteptat. Într-o perioadă în care organizațiile non-guvernamentale pentru protecția presei spun că jurnaliștii sunt în pericol în din ce în ce mai multe locuri ale lumii, netaxarea unei acțiuni precum cea din Australia ar fi un gest de nepăsare. Publicația australiană The Conversation numește incidentul ”o amenințare clară la adresa democrației”, în timp ce The Guardian declară că raid-ul poliției dovedește că ”demascarea supravegherii a atins un nerv”, deși în trecut a fost etichetat drept ”o prostie”.

Și publicația la care lucrează Smethurst, News Corp Australia, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la gestul autorităților.

„Ce s-a întâmplat în această dimineață transmite semnale clare și periculoase jurnaliștilor și redacțiilor de știri din Australia. Acest lucru va afecta raportarea de interes public”, a spus publicația, într-un comunicat oficial.

Cu nici 24 de ore înainte

Cu doar 24 de ore înainte, AFD a descins și la sediul din Sydney a televiziunii ABC. Prezentatorul Joe O’Brien se afla în direct în momentul în care autoritățile au intrat în clădire. Acesta a întrerupt transmisia, spunând ”Are loc chiar acum un raid aici, la ABC… la doar 100 de metri”, a spus el, arătând spre dreapta sa, după cum se vede într-un video publicat de The Guardian.

Mandatul ABC îi viza pe reporterii Dan Oakes și Sam Clark, precum și șeful Știri ABC, Gaven Morris, în legătură cu investigația privind operațiunile clandestine ale forțelor speciale australiene din Afganistan.

Totuși, pe documentul aprobat de judecători se mai regăsea un nume. Cel al unui fost consilier juridic al forțelor speciale din Australia în Afganistan. David William McBride a fost arestat în septembrie 2018 pentru furtul proprietății Commonwealth-ului, și anume dosarele de investigare a crimelor de război și trei încălcări ale Legii apărării. Acesta nu neagă că el le-ar fi furnizat materialele jurnaliștilor ABC, însă a afirmat recent că n-are nicio legătură cu percheziția făcută la locuința Annikăi Smethurst, conform The Sydney Morning Herald.

Pe pământ european

Cazuri asemănătoare nu se întâmplă, deci, doar în zonele cu politici restrictive (precum Orientul Mijlociu) și nici măcar în mod izolat în țări dezvoltate (precum Australia).

În Regatul Unit al Marii Britanii, doi jurnaliști au fost în centrul unei investigații a autorităților, după ce au făcut public un raport privind ciocnirile dintre polițiști și presupușii ucigași din masacrul de la Loughinisland (1994). În timpul percheziției, milioane de pagini au fost confiscate, sub presupusa suspiciune că Trevor Birney și Barry McCaffrey ar fi obținut raportul departamentului de investigații interne pe căi nu tocmai legale.

Doar că o instanță a concluzionat, la sfârșitul lunii mai 2019, că mandatele de percheziție erau ”nepotrivite”, asta după ce cei doi au pus la îndoială legalitatea. Totuși, nu este clar dacă bunurile confiscate vor fi returnate, conform The Guardian.

Cazurile de mai sus, ce au ajuns din nou în atenția publică ca urmare a protestului făcut de mai multe publicații australiene, reprezintă o mică parte din dificultățile pe care le întâlnesc jurnaliștii. Desigur, e mai ușor să ne raportăm la cazurile extreme, în care oameni de presă sunt închiși sau chiar omorâți pentru dreptul de a informa, însă nu trebuie să uităm că cenzura poate exista și acolo unde cortina democrației n-a fost încă trasă.