Cel mai grav atac asupra presei din ultimii 15 ani: zeci de jurnaliști uciși de Israel în Yemen

În după-amiaza zilei de 10 septembrie 2025, clădiri care găzduiau redacții de ziare și tipografii din capitala yemenită Sana’a au fost lovite într-un atac aerian care a provocat moartea a zeci de jurnaliști și lucrători media.

Pentru cei care cred în dreptul la informație și în protecția celor care o caută și o răspândesc, faptele sunt cutremurătoare: nu doar pierderi de vieți omenești, ci distrugerea unor instituții, arhive și memorie jurnalistică, toate acestea sub egida luptei împotriva terorismului.

Potrivit The Guardian, care citează Committee to Protect Journalists (CPJ), 31 de jurnaliști și membri ai personalului de presă au fost uciși în acest atac, al doilea cel mai grav înregistrat vreodată împotriva presei, după masacrul Maguindanao din Filipine, din 2009.

Ministerul Sănătății din Yemen susține că numărul total al celor uciși ajunge la 35, incluzând un copil care fusese adus de un jurnalist la locul de muncă. Alte peste 130 de persoane au fost rănite în atac.

Israel invocă ”ținte militare”, ONG-urile vorbesc despre crimă de război

Sediile vizate erau cele ale ziarelor 26 September și Yemen, două publicații care funcționau în cadrul Moral Guidance Directorate, brațul de presă al autorităților Houthi din Sana’a. Redacția 26 September pregătea ediția săptămânală când atacurile au izbucnit, ceea ce a făcut ca numărul celor prezenți să fie mai mare decât în mod obișnuit.

Autoritățile israeliene au declarat că ţinta fusese „departamentul de relații publice” al Houthi, responsabil cu răspândirea de „terorii psihologice”, precum și facilităţi de propagandă, afirmând că acestea constituiau ţinte militare.

Însă organizații pentru drepturile omului CPJ și Human Rights Watch au atras atenția că simpla afiliere a ziarelor cu grupurile Houthi nu poate legitima lovirea acestora, dacă nu este demonstrat că ele participă efectiv la operațiuni militare.

Maguindanao, cel mai sângeros atac asupra presei din istorie

Masacrul de la Maguindanao rămâne până astăzi un simbol al violenței extreme și al impunității cu care jurnaliștii pot fi vizați în zonele dominate de clanuri politice și miliții private. Pe 23 noiembrie 2009, un convoi electoral format din membri ai familiei politicianului filipinez Esmael „Toto” Mangudadatu, susținători și jurnaliști locali se îndrepta spre capitala provinciei pentru a depune documentele de candidatură. Convoiul a fost interceptat de oameni înarmați loiali clanului rival Ampatuan, o familie care controla regiunea printr-o combinație de putere politică și miliție privată.

Atacatorii au ucis 58 de persoane, dintre care 32 erau jurnaliști și lucrători media. Victimele au fost executate pe loc, iar multe dintre trupuri au fost îngropate în gropi comune săpate în grabă cu un excavator al guvernului local. Uciderea atâtor jurnaliști într-o singură zi a șocat comunitatea internațională și a marcat un punct de cotitură în atenția globală asupra pericolelor cu care se confruntă presa în zonele de conflict sau de corupție endemică.

Investigația a fost îngreunată ani de zile de influența politică a clanului Ampatuan, iar procesul s-a întins pe un deceniu. Abia în 2019, 28 de membri ai clanului, inclusiv liderul Andal Ampatuan Jr., au fost condamnați la închisoare pe viață pentru crimă. Cu toate acestea, numeroși suspecți au rămas în libertate, iar familiile victimelor au denunțat tergiversarea justiției și lipsa de protecție pentru martori.

Dincolo de cifre și condamnări diplomatice, rămâne întrebarea: cum pot jurnaliştii să îşi facă meseria într-un război în care sediile de presă sunt considerate, de către unii, ținte militarizate? Şi ce loc rămâne pentru publicul care are nevoie de informația verificată, de relatări independente?