Belarus a eliberat cel puțin 9 jurnaliști reținuți pe nedrept, în urma presiunilor internaționale

Într-o mişcare care aduce un strop de speranţă, autorităţile din Belarus au eliberat recent cel puţin nouă jurnalişti care fuseseră reţinuţi ani de zile doar pentru că îşi făceau meseria. Organizaţii precum Reporters Without Borders (RSF), Comitetul pentru Protejarea Jurnaliştilor (CPJ) şi asociaţii de presă locale au salutat gestul, dar atenţionează că libertatea presei este în continuare şubredă, iar mulţi alţii rămân în închisoare sau în exil.

Printre cei eliberaţi se numără Ihar Losik, colaborator cu Radio Free Europe/Radio Liberty, arestat încă din iunie 2020; Iryna Slaunikava, Larysa Shchyrakova, Yauhen Merkis şi Viachaslau Lazarau, toți jurnalişti ai canalului Belsat TV; Alena Tsimashchuk; Pavel Mazheika; Pavel Padabed; Aliaksandr Mantsevich, fost redactor-şef al Rehiianalnaia Hazeta.

Majoritatea au petrecut între unul şi peste patru ani după gratii, cu acuzaţii adesea vagi, legate de „activităţi extremiste”, „discreditarea statului” sau „organizarea de proteste”. Aceste etichete sunt folosite frecvent pentru a reduce la tăcere vocile independente.

Prețul pe care jurnaliștii din Belarus îl plătesc pentru libertate

Jurnalistul Ihar Losik, eliberat după mai mult de cinci ani de detenție politică, a relatat pentru Radio Free Europe/Radio Liberty, imediat după ce a părăsit închisoarea: „Sunt în şoc complet, cu siguranță, dar desigur sunt fericit acum.”

El a mai povestit că, după verificarea de dimineață efectuată de gardieni, „au venit și mi-au spus: «Împachetează-ți lucrurile»”.

„M-au urcat într-o mașină, mi-au pus un sac pe cap, mi-au pus cătușe și m-au dus la… KGB”, a spus el, referindu-se la serviciul secret din Belarus, unde s-a alăturat unui grup de doisprezece alți prizonieri politici eliberați în cadrul unui acord negociat de Casa Albă.

Ca parte a acordului pentru eliberarea lor, grupului i s-a spus că trebuie să părăsească țara. 51 dintre ei au făcut acest lucru. Politicianul din opoziție Mikalay Statkevich a refuzat însă să accepte să părăsească țara și se crede că se află acum în zona neutră a frontierei dintre Belarus și Lituania. Numeroase persoane au încercat să-l convingă să părăsească Belarus, printre care diplomați americani, soția sa și un coleg din opoziție, însă fără succes.

Deși nu mai sunt în spatele gratiilor, acordul îi privează și de alte aspecte ale vieții private. Jurnalista Larysa Shchyrakova a plâns în fața jurnaliștilor, spunând că nici măcar nu a putut să viziteze mormântul mamei sale, care a murit în timpul încarcerării sale, întrucât trebuie să părăsească Belarusul.

Lupta pentru libertatea de exprimare nu s-a încheiat

RSF a salutat eliberările drept o victorie parţială, dar subliniază că situaţia rămâne gravă: încă 33 de jurnalişti şi lucrători media sunt deţinuţi, mulţi în condiţii dure, fără posibilitatea de a-şi exercita profesia.

BAJ, asociaţia de jurnalişti din Belarus, transmite că presiunile nu s-au oprit — închideri forţate, interziceri, intimidări constante.

Criminalizarea meseriei de jurnalist a devenit regulă, nu excepţie. În ultimii ani, autorităţile au declarat organizaţii media şi asociaţii de presă „extremiste”, au urmărit, de multe ori prin dosare secrete, jurnalişti acuzându-i de terorism, sabotaj sau trădare. Procesele, atunci când au existat, au fost ţinute cu ușile închise.

De ce contează aceste eliberări? Pentru familiile celor afectaţi, ele înseamnă reîntâlnire, validare morală. Pentru societate, un semnal că presiunea internaţională are efect. Însă libertatea presei nu revine automat: jurnaliştii eliberaţi pleacă uneori în exil, iar starea de teroare şi autocenzură persistă. Mulţi dintre colegii lor încă trăiesc sub ameninţare, deţinuţi sau forţaţi să tacă.

Cazul acesta al eliberărilor este, de asemenea, un tablou al unei puteri care, sub presiuni economice și politice internaţionale, decide să facă concesii simbolice. Grupurile de apărarea libertăților de exprimare spun că Minsk încearcă, prin gesturi precum eliberarea unor jurnaliști, să îmbunătățească imaginea externă, să relaxeze sancţiuni sau să deschidă canale de dialog cu Occidentul. Acest fapt nu ar trebui, însă, să facă restul statelor să nu mai pună presiune pe Belarus, unul dintre cei mai dedicați aliați ai Rusiei.