„Capturarea presei” – modelul Budapestei se răspândește în Europa Centrală și de Est

Imaginați-vă o Europă în care presa de știri e controlată de carteluri formate de guverne cu oligarhi, își îndeamnă cititorii Harlan Mandel printr-un comentariu pentru EUobserver, site-ul dedicat afacerilor europene, cu redactia în Belgia. Premierii le oferă contracte de publicitate profitabile companiilor de presă care îi susțin, iar pe cele care nu o fac le pedepsesc financiar până la punctul dispariției, descrie publicația o rețetă folosită pe scară largă și în România.

Jurnaliștii critici sunt excizați din instituțiile publice radio-TV, iar acestea devin o portavoce a partidului de guvernare, mai precizează publicația pan-europeantă. Harlan Mandel, director al Media Development Investment Fund din New York, scrie mai departe că că se vorbește mult despre amenințările la adresa democrațiilor noastre venite din partea rețelelor sociale și dezinformării. Nu se vorbește în schimb despre o altă boală antidemocratică, una care a făcut deja mai multe victime pe continent, menționează Mandel.

Capturarea presei este acel lucru care se întâmplă atunci când guvernele conspiră împreună cu interesele de afaceri pentru a controla și manipula fluxul informațiilor.

Prin amuțirea vocilor dizidente, cartelurile guvern-afaceriști sunt în măsură să elimine răspunderea guvernamentală, să-și asigure accesul nelimitat la resursele publice și s-și perpetueze propria existență.

Un raport publicat de Media Development Investment Fund expune amploarea acestui fenomen care corodează progrese democratice câștigate cu greu în numeroase țări din centrul, estul și sud-estul Europei, amenințând să-și întindă tentaculele și în alte teritorii. Căminul spiritual al capturării presei este Ungaria. Manualul premierului Viktor Orban este simplu dar eficient.

După ce a câștigat alegerile din 2010, partidul de guvernare Fidesz a adoptat o nouă lege a presei, restrictivă, și a numit un nou Consiliu al Presei care să o aplice. Acea lege a prevăzut totodată fuziunea tuturor ramurilor instituției publice radio-TV și plasarea lor într-o singură unitate, aflată sub controlul Consiliului Presei, care a vegheat la o epurare a jurnaliștilor critici.

Cu presa publică sub control, guvernul a procedat apoi la redirijarea cheltuielilor cu publicitatea ale statului de la marile instituții de presă private la cele deținute de aliați ai săi. Deloc surprinzător, acest lucru a făcut companiile de presă vulnerabile la capturare. Aliații partidului de la putere au cumpărat rapid o instituție de presă după alta, folosindu-se adesea în acest demers de împrumuturi generoase acordate de bănci controlate de stat.

Ca etapă finală, la sfârșitul anului trecut oligarhii au înființat Fundația Central-Europeană de Presă și Media și și-au donat toate instituțiile de presă – aproximativ 476 – acestei unice organizații de control. Printre donatori se numără Lorinc Meszaros, vechi prieten de-al lui Orban și în prezent unul dintre cei mai bogați oameni din țară, mulțumită în parte și contractelor cu statul.

Acolo unde Ungaria a dat tonul, alții i-au urmat exemplul. Presa independentă se află sub o presiune continuă în țări precum Cehia, Polonia, România și Serbia.

Și există și un element transfrontalier. O investigație realizată de Organized Crime and Corruption Reporting Project a dezvăluit că afaceriști și firme din Ungaria având legături cu Orban cumpără de o vreme acțiuni la companii de presă din Balcani.

Un miliardar ceh, magnat al energiei și presei, Daniel Kretinsky, a cumpărat recent cotidianul francez „Le Monde”. Importanța unei prese supuse a fost evidențiată luna trecută de vice-cancelarul de la acea dată al Austriei, Heinz-Christian Strache, care a fost filmat în timp ce-i oferea contracte guvernamentale unui oligarh rus în schimbul sprijinului acestuia, incluzând și cumpărare a 50% din acțiunile ziarului austriac „Kronen Zeitung”, vizându-se ulterior schimbarea poziției sale editoriale.

A venit vremea să oprim răspândirea capturării presei și să inversăm situație până nu este prea târziu. Intervenția prin politici ar fi modalitatea evidentă, dar paradoxul este, desigur, acela că respectivele modificări vor trebui făcute tocmai de către guverne care se folosesc de politici și legislație pentru a captura presa.

Astfel rămânem cu intervenția supranațională, însă și acestea ar necesita un nivel de confruntare pentru care UE nu pare a avea în prezent tăria necesară. O soluție rezidă în sectorul privat. Companiile de presă independente din țările cu risc ridicat au nevoie de mijloacele financiare necesare pentru a-și menține ori a-și recâștiga independența.

De la start-up-uri digitale la companii de prestigiu din presa scrisă și audiovizuală, firmele din domeniu au nevoie de acces la credite și investiții de capital care să le permită să reziste capturării și, atunci când circumstanțele o permit, să cumpere înapoi controlul. Un asemenea capital trebuie să fie răbdător, în sensul că nu poate fi investit pentru un profit financiar imediat. Avem nevoie să clădim bastioane ale jurnalismului independent de calitate peste tot prin Europe, instituții care să sprijine societatea civilă și dezbaterea democratică și să reziste ambițiilor autoritare ale opresorilor lor.

E nevoie de un nou mod de gândire din partea filantropilor europeni, a investitorilor de impact și a altora cărora le pasă de libertățile noastre. Democrațiile noastre depind de acest lucru, își încheiei articolul pentru EUobserver, Harlan Mandel, director al Media Development Investment Fund din New York.