Regimurile iliberale și decăderea presei libere în lume

Pe tot cuprinsul Globului, libertatea presei se atrofiază. Potrivit ultimelor date ale think-tank-ului Freedom House, presa independentă a ajuns în cel mai de jos punct din ultimii 13 ani. Totodată, potrivit datelor Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor, numărul ziariștilor încarcerați pentru munca lor e la cel mai înalt nivel din ultimii 28 de ani. Autocrați precum Vladimir Putin, Daniel Ortega, Viktor Orban, Recep Erdoğan sau Nicolás Maduro au transformat presa în inamicul public numărul unu. Chiar și președintele Statelor Unite, Donald Trump a demonizat în repetate rânduri presa, numind-o „inamicul poporului”. Totuși, în SUA, Primul Amendament din Constituție și puternicele instituții judiciare au ameliorat tendințele iliberale ale președintelui. Efectul retoricii lui Trump a încurajat însă alți autocrați din lume să persecute presa și adversari politici sub stindardul luptei împotriva știrilor false.

Raportul Freedom House arată negru pe alb că presa liberă a devenit în zilele noastre un lux rezervat mai mult Occidentului. În statele în care regimurile dictatoriale au fost deposedate de putere, precum în Afganistan sau Myanmar, presa a dat semne de revigorare, deși se află încă departe de standardele din Occident. În Tunisia presa a cunoscut cea mai mare redresare dupa Primăvara Arabă și eliminarea de la putere a lui Zine el-Abidine Ben Ali, fostul președinte care guverna țara din 1987. Efectele Primăverii Arabe nu au fost însă nici pe departe uniforme. Egiptul a cunoscut o înrăutățire a situației presei după ce armata a preluat puterea printr-o lovitură de stat și l-a instalat la putere pe generalul Abdel-Fattah al-Sisi. În America Latină s-a produs de asemenea un declin al presei libere. Spre deosebire de anii precedenți, Freedom House nu mai consideră state precum Ecuador sau Venezuela ca având o presă liberă. Situația nu e mai roz nici în alte state mari precum Argentina, Brazilia sau Columbia.

Importanța unei prese libere rezidă nu doar în clasicele principii liberale ci și în evidențele empirice. Cercetările comparate arată că în statele în care presa este puternică și liberă, corupția atinge cele mai mici cote. Presa, alături de alte instituții democratice, protejează libertățile individuale și poate preveni derapajele anti-democratice.

Statisticile Freedom House arată însă că doar 13% din populația lumii beneficiază de o presă liberă. Turcia, Rusia și țări din Europa de Est precum Polonia sau Ungaria înregistrează cel mai mare declin în libertatea presei. Potrivit raportului, România are o presă parțial liberă. Pe fondul tentativei liderilor autocrați de a controla mijloacele de informare în masă, se produce simultan un declin al democrației. În zona Asia-Pacific, locul a peste 4,5 miliarde de oameni, doar două state au o presă liberă: Japonia și Taiwan. În restul statelor, cenzura presei, arestarea, torturarea și chiar asasinarea jurnaliștilor a devenit o practică tot mai răspândită. În Turkmenistan și Coreea de Nord ostilitatea la adresa presei e atât de mare încât acestea sunt considerate practic niște „găuri negre”, statul controlând în totalitate ce văd, citesc și aud cetățenii. În aceste țări sunt permise doar posturile TV și ziarele care prezintă o imagine pozitivă a clasei politice, critica fiind interzisă și aspru pedepsită.

Dintre toate regiunile, Orientul Mijlociu este probabil cea mai ostilă zonă în privința libertății presei. Din cele 20 de state analizate de Freedom House, 16 sunt catalogate ca neavând o presă liberă. Doar statul Israel are ceva apropiat de noțiunea de presă liberă. Iran și Siria sunt în top 10 cele mai restrictive state din lume. În monarhiile din zona Golfului Persic precum Arabia Saudită, Bahrain sau Qatar, jurnaliștii care îndrăznesc să critice conducătorii ajung adesea după gratii sau li se interzice pe viață dreptul de a mai publica. Libia și Egipt au cunoscut scurte perioade de liberalizare după revoluțiile care i-au deposedat de putere pe dictatorii Muammar al-Gaddafi și Hosni Mubarak, dar apoi a urmat un regim la fel de restrictiv ca cel precedent.

Studiul demonstrează că există o legătură directă între nivelul de democratizare al unui stat și libertatea presei. Altfel spus, cu cât există o libertate mai mare a presei, cu atât mai mari sunt șansele ca democrația să se consolideze în statul respectiv. Explicația e simplă: o presă liberă veghează asupra respectării libertăților individuale și își poate îndeplini rolul de „câine de pază al democrației”. De cealaltă parte, o presă controlată politic nu funcționează în interes public, în interesul cetățeanului, ci reprezintă doar un instrument în plus aflat la dispoziția unui lider autocrat care își urmărește propriile interese.