Democrațiile liberale contemporane întâmpină în multe ocazii dificultăți reale în înțelegerea complexității strategiilor de manipulare ale Rusiei, ceea ce le face să răspundă ineficient în fața acestor provocări. Peste aceste dificultăți se adaugă o scădere generalizată a încrederii în mass-media. De aceea o strategie eficientă de combatere a campaniei de manipulare dusă de Kremlin trebuie să plece în primă fază de la înțelegerea complexității acestor strategii de manipulare. În continuare voi elabora trei lucruri pe care trebuie să le cunoașteți despre aceste tehnici de manipulare.
Conspirațiile, elementul-cheie al strategiei de manipulare
Evidențele empirice arată că majoritatea consumatorilor de media de la nivel mondial manifestă în general un interes sporit față de evenimentele dramatice și de subiectele care generează o preocupare publică semnificativă, cum ar fi migrația și terorismul. Mulți sunt, de asemenea, atrași de teorii consporaționiste care par să ofere explicații simple pentru situații complexe.
Să luăm cazul tentativei de asasinat a lui Sergei Skripal, otrăvit cu o substanță chimică produsă și deținută în exclusivitate de serviciile secrete ale armatei ruse, GRU. Televiziunea Russia Today, controlată politic de Kremlin a ilustrat evenimentul ca pe un mare complot al serviciilor secrete britanice, menit să arunce vina asupra președintelui Putin și să deturneze alegerile din Rusia. În ciuda tuturor evidențelor, chiar o mare parte a publicului britanic a început să se lase convins de existența acestei conspirații. Așadar, una dintre strategiile Kremlinului vizează alimentarea publicului cu aceste teorii conspiraționiste care înfățișează de cele mai multe ori Rusia în postura de victimă.
Manipulările Rusiei nu sunt propagandă neo-sovietică
O idee larg împărtășită e aceea că manipulările practicate de Moscova au la baza un comportament de tip neo-sovietic. Această idee a fost vehiculată pentru prima dată de Sarah Oates, un distins cercetător în studii de media, de peste Ocean. Aceasta a descris sistemul mass-mediei rusești ca fiind „neo-sovietic”, influențat mai mult de moștenirea propagandei în stil sovietic decât tendințele de comunicare contemporane. Dar aceasta este genul de simplificare care subestimează capacitățile mass-mediei rusești. Troli Moscovei acționează în special în mediul online, pe rețelele de socializare și sunt specializați în manipulare, înfierare și diseminare de informații false.
După protestele antiguvernamentale masive din Rusia din 2011-2012, conducătorii de la Kremlin au încercat să cultive o nouă strategie de media. Așa a fost inventată cenzura internetului, tehnică ce a fost preluată ulterior și de alți lideri autoritari precum Erdogan sau Maduro. Mai nou și social democraților din România le-a trecut prin minte să înființeze o poliție a Facebook-ului, lucru care duce mai mult cu gândul la cenzură. Pentru a da aparența unui cadru democratic, Moscova a tolerat pe alocuri critica, dar în special sub forma unor așa-zise dezbateri, transmise în special pe posturi mai puțin urmărite. Departe de a crea un cadru de libertate a cuvântului, genul acesta de emisiuni au fost văzute ca un indicator încrederii și legitimității. În tot acest timp însă, marile televiziuni controlate de stat bombardau publicul larg cu informații false, adevăruri trunchiate și manipulări de tot felul. Elocvente în acest sens sunt lungile reporaje despre situația din Ucraina, prezentată exclusiv ca pe un conflict civil în care populația etnică rusă era victima agresiunii, scopul fiind acela de a înfiera și a manipula opinia publică.
Eliminarea criticilor
Un studiu făcut în Marea Britanie arată că de la cea de-a treia alegere a lui Putin, în 2012, a avut loc o creștere dramatică a mesajelor politice transmise de televiziunile rusești controlate de stat. Mai precis, s-a putut observa o sporire a așa numitor „știri soft”, adică acele știri care nu prezintă lucrurile obiectiv și nu critică decât în termeni foarte moi comportamentul autoritar. Acest format media include emisiuni și dezbateri televizate – și este cunoscut pentru capacitatea sa de a angaja publicul inactiv din punct de vedere politic, producând răspunsuri emoționale puternice. Este posibil ca spectatorii să nu își amintească detaliile exacte, dar își amintesc perfect cum s-au simțit. Criticile soft aduse liderilor dau iluzia unor dezbateri reale, dar ele au capacitatea de a legitima și mai mult puterea unui autocrat de vreme ce publicului i se creează falsa impresie că liderul în cauză nu are prea multe defecte.
Genul aceste tactici au fost afișate în mod clar în timpul campaniei anterioare a alegerilor prezidențiale din Rusia. Principalele programe de știri dominate de Kremlin au generat o imagine pozitivă a lui Putin. În același timp alte prosturi mai mici, au difuzat dezbateri în care s-au adus unele critici soft. Rezultatul a fost neutralizarea criticilor aduse lui Putin. Formatul dezbaterilor care tindea să încurajeze violența verbală și chiar fizică a coroborat această neutralizare a criticilor, deoarece publicului i s-a livrat iluzia că nu există o alternativă reală.
Acestea sunt doar o parte dintre strategiile de manipulare ale Rusiei. Ele sunt însă importante de vreme ce observăm că tot mai mulți lideri autoritari încep să le adopte și să le adapteze la propriile nevoi. Trebuie să nu uităm că Rusia servește atât ca centru principal unei campanii de dezinformare, cât și ca sursă de inspirație pentru autocrații în devenire. Înțelegerea principalelor strategii de manipulare reprezintă primul pas în combaterea lor.
Leave a Comment