TIME: Cum să abordăm dezinformarea – fără cenzură

Ne aflăm în mijlocul unui adevărat război al informației, iar inamicii nu poartă tancuri, ci algoritmi și știri trucate. După cum avertizează Sander van der Linden și Lee McIntyre într-un articol publicat de TIME, „liderii autoritari și admiratorii lor au în mod constant un lucru în comun: răstălmăcesc adevărul”.

Când astfel de mișcări politice nu pot manipula faptele, atacă persoanele și instituțiile care le apără. Articolul explică că „ei urmează frecvent o schemă comună de atac împotriva celor care spun adevărul și a instituțiilor care spun adevărul, ca preludiu la controlul infrastructurii informaționale și la o decimare pe scară largă a programelor științifice”.

Consecințele? Tragedii care nu mai pot fi măsurate în statistici: un copil nevaccinat a murit de rujeolă în Texas, iar o teorie a conspirației despre „fraudarea alegerilor din 2020” a alimentat un asalt violent asupra Capitoliului SUA pe 6 ianuarie 2021.

Cei care transformă falsurile în arme pun la îndoială știința din spate. Mai clar, folosirea incertitudinii ca armă a fost și este încă folosită de industria tutunului și de industria combustibililor fosili. Aceste două sectoare au constatat că oamenii devin mai puțin înclinați să acționeze cu privire la o problemă dacă se aruncă în mod persistent îndoieli asupra consensului științific.

De cele mai multe ori, cei care folosesc dezinformarea, o practică autoritară, vor acuza că „opiniile” lor sunt cenzurate.

Cei doi autori vin cu un răspuns simplu: intervențiile bazate pe dovezi, precum „prebunking” – vaccinarea cognitivă înainte ca minciuna să se răspândească, „debunking” – demontarea miturilor deja existente, și fact‑checking-ul riguros.

Un exemplu este „psychological inoculation”, o analogie inspirată de vaccinuri: expunerea la doze slabe ale tehnicilor de manipulare, urmată de demontarea lor, ne crește „imunitatea cognitivă” față de viitoarele atacuri informaționale.

Alexandra Irina Minea:
Leave a Comment

Acest website foloseste cookie-uri