Principalul scop al Rusiei în zona Mării Negre este destabilizarea regiunii, iar în războiul informaţional România este o ţintă puternică pentru împiedicarea alianţelor în înţelegerilor regionale de securitate, arată o analiză a Foreign Policy Research Institute (FPRI). Relaţiile cu Republica Moldova şi Ucraina sunt doar două dintre fronturile în care se manifestă influenţa rusească, iar pentru ca ţara noastră să reziste acestor atacuri, dar şi prezenţei militarizate din ce în ce mai active în Marea Neagră, trebuie să vină cu tehnici de a contracara aceste manipulări, se arată în sursa citată. „Retorica Rusiei referitoare la scutul anti-rachetă de la Deveselu (care a transformat România într-o ţintă), la prezenţa militară americană întărită, precum şi la exerciţiile NATO pe uscat şi pe mare sunt exemplele perfecte ale tacticilor folosite pentru a creea un mediu în care „înţelegătoarea” Rusie devine o alegere politică plauzibilă pentru liderii români”, susţine autoarea acestei analize.
Cele mai multe state din sud-estul Europei consideră că Marea Neagră este cel mai de încredere aliat, chiar mai solid decât ţările învecinate, iar această atitudine relevă eşecul mai multor iniţiative de cooperare din regiune. Recent, însă, nici măcar Marea Neagră nu mai reprezintă un vecin la fel de sigur, mai ales din cauza prezenţei militare din ce în ce mai accentuate a Rusiei în regiune. Militarizarea Mării Negre dinspre Rusia dezvăluie astfel două provocări majore pe care România le întâmpină. Prima ar fi cea referitoare la o Rusie extrem de insistentă, atât pe plan militar, cât şi informaţional, iar cea de-a doua, lipsa unui consens între statele care au ieşire la Marea Neagră. Cea din urmă este complicată şi tacticile utilizate de Rusia, dar şi de operaţiunile care urmăresc să submineze relaţiile de bună vecinătate, scrie Corina Rebegea într-o analiză pentru Foreign Policy Research Institute.
Leave a Comment