Dezastrul reprezentat de referendumul pentru modificarea Constituției s-a resimțit, la doar o zi de la încheierea acestuia, și-n declarațiile făcute de conducerea Coaliției pentru Familie în cele câteva minute ale conferinței de presă. Însă, ca să-l citez pe Mihai Gheorghiu, liderul CpF: ”E o primă bătălie, vor mai urma şi altele”.
Asta a spus capul asociației care a inițiat referendumul pentru schimbarea termenului de ”căsătorie” din Constituție, cu puțin timp înainte ca urnele să se închidă. Iată că nici bine nu s-au numărat voturile, că susținătorii cauzei pierdute deja au găsit un nou subiect: parteneriatul civil. Înverșunarea asta împotriva asocierii dintre două persoane de sex diferit sau de același sex am observat-o și pe Facebook, însă ce mi-a atras cu adevărat atenția a fost un material publicat în QMagazine, ”De ce parteneriatul civil nu este familie”.
Articolul este semnat de Corina Bistriceanu. Sociolog de profesie, s-a afiliat în mai multe rânduri cu Coaliția pentru ”protejarea familiei” – precum în clipul de mai jos, în care trăgea un semnal de alarmă privind pericolul care paște legătura familială. Subliniez că apariția este într-o emisiune (?) care pare a fi o combinație între spiritul religios și misticism. Pagina de Facebook are peste cinci mii de aprecieri, însă administratorul nu a mai postat din 2017.
Revenind la autoarea materialului, în august 2017 a mai fost invitată la Nasul TV, acolo unde a vorbit despre aceeași tematică: ”Familia sub asediu”. Desigur, vorbim despre un profesor universitar, care a scos mai multe cărți, printre care și ”Sociologia familiei” și ”Sociologia tradiției”. Însă nu despre asta e vorba, ci despre articolul pe care l-am amintit puțin mai sus, care reia o temă cel puțin la fel de sensibilă pentru Coaliția pentru Familie: parteneriatul civil.
De ce? Răspunsul e simplu – pentru că acesta se va putea realiza, cum spunea Remus Cernea în 2015, ”indiferent de sex”. Primele demersuri pentru realizarea acestei legături între două persoane au fost făcute de deputatul independent, ca în anul 2018, pe fondul referendumului, considerat de mulți un atac la adresa minorităților sexuale, să se aducă în discuție tema parteneriatului. Chiar Liviu Dragnea a spus sâmbătă, după ce a pus ștampila pe buletinul de vot, că ”trebuie să construim un cadru legal pentru parteneriatul civil. Cât de curând”. Ca apoi să afirme, la doar două zile de la declarația inițială: ”Categoric îl susţin, dar nu mâine”. Cert este că deputatul PSD Florin Manole a declarat, marţi, că proiectul de lege privind parteneriatul civil este în lucru, fapt ce a iscat o întreagă furtună de păreri și comentarii care mai de care.
Semnatara materialului încearcă, de asemenea, să discrediteze parteneriatul domestic printr-o serie de argumente cel puțin îndoielnice: că uniunea, încheiată prin acte, se contrazice cu ideea de necăsătorie, că parteneriatul civil, fiind înafara căsătoriei, implică ”tocmai și numai legătura afectivă și sexuală dintre parteneri” și că ”discriminează căsătoria”.
Autoarea merge și mai departe de atât și spune că legiferarea unei astfel de uniuni înseamnă ”încurajarea relațiilor temporare, provizorii, în detrimentul căsătoriei, a promova contestarea familiei și a crea antecedente pentru contestarea instituțiilor cu stabilitate și eficiență dovedite istoric”. Ca să susțină acest argument, se folosesc chiar și niște date statistice. Astfel, din datele prezentate pe parcursul mai multor paragrafe, Corina Bistriceanu concluzionează: ”un număr de cupluri au adoptat (probabil) starea de concubinaj, în vreme ce un număr mai mare de cupluri au părăsit starea de concubinaj”.
”Discriminarea persoanelor căsătorite” este elefantul din cameră pe care Coaliția pentru Familie și susținătorii acestei asociații l-au tot folosit, și în cazul referendumului picat cu puțin peste 20 de procente, și al parteneriatului civil, pentru crearea unor disensiuni în societatea românească, fără a lăsa loc unor dezbateri echilibrate și a unor discuții rezonabile.
Leave a Comment