În fiecare colț al lumii, în fiecare campanie, indiferent de culoarea politică, un politician se pozează mândru cu un copil în brațe. La o primă vedere, gestul pare pueril: poate fi catalogat ca fiind la fel de important ca și strânsul de mână al alegătorilor sau ascultarea problemelor acestora. Totuși, el înseamnă mai mult decât tindem să credem, chiar și atunci când bebelușii sunt înlocuiți cu… animale.
Prima scenă cunoscută cu un politician ce și-a arătat afecțiunea pentru copii este cea din timpul unei vizite a lui Andrew Jackson din 1833 în statele estice americane, când președintele a văzut o mamă cu un bebeluș în brațe. La acea vreme, totuşi, Jackson i-a dat copilul ministrului de Război, John Eaton, să îl pupe. De atunci și până în prezent, obiceiul a rămas. Indiferent de culoarea politică, de programele promise sau de cât de impunători ar părea candidații, cei mai mulţi recurg la pozatul cu copii mici.
Pe la noi
De la Vladimir Putin și până la Barack Obama, de la Teddy Roosevelt și până la Donald Trump, toți și-au arătat afecțiunea pentru copii. Recent, și Viorica Dăncilă a făcut-o, în timpul unei vizite – mai oficiale, mai de campanie – la Spitalul Judeţean „Sf. Pantelimon” din Focşani. Împreună cu Sorina Pintea, acum ex-ministru al Sănătății, candidatul din partea PSD a fost surprins cu un nou-născut în brațe, îngrijorată probabil să nu-i dea celui mic microbi – mai ales că cele două nu ar fi respectat întru totul normele de igienă impuse la intrarea în secția de Neonatologie.
Nu că asta ar fi prima oară când fostul prim-ministru apare alături de copii, chiar și în perioada în care nu se afla în campanie pentru Cotroceni. În septembrie, la deschiderea anului școlar, Dăncilă s-a dus la o școală din Hunedoara, prilej cu care s-a pozat cu cei mici și a zis că-și dorește să le ofere cât mai multe posibilități de reușită celor din mediul rural. Cu două luni înainte, ea își posta pe pagina de Facebook câteva fotografii cu minori aflați într-o tabară și menționa în descriere că le-a vorbit copiilor despre ”identitate, valori și iubire de țară, despre patriotism și despre cum simțămintele noastre, ale românilor, nu se sting și nu se pierd, oriunde în lume ne-am afla”.
La polul opus s-ar afla Dan Barna, care a făcut senzație pe Facebook cu câteva poze în care strânge în brațe un pui de pisică. Cele două imagini, cu personaje politice diferite din toate punctele de vedere, nu-s întâmplătoare. Acestea se adresează unui segment de electorat la fel de bine cum fiecare program o face.
Politicienii, bebelușii și animalele de companie
Cu alte cuvinte, votanții Vioricăi Dăncilă sunt, cel mai probabil, persoane aflate la o vârstă înaintată, cu vieți așezate, locuri de muncă sigure și poate cu copii și nepoți. Influența normelor sociale tradiționale, în care familia reprezintă o prioritate, sunt puternice asupra acestui tip de alegător, el căutând să ofere încredere sa cuiva care-i împărtășește valorile.
Peste acest lucru se adaugă și empatia pe care o stârnește momentul. Percepția generală despre copii, bătrâni și animale este că aceștia sunt vulnerabili și că trebuie protejați, chiar și atunci când sunt luați în brațe. În cazul unui bărbat, câștigul este cu atât mai mare cu cât el arată că dacă poate fi grijuliu cu un nou-născut, atunci poate să gestioneze și situațiile sensibile dintr-un stat – cel puțin în aparență.
Totuși, e de notat că femeile nu stârnesc atâta simpatie în acest caz ca și bărbații. Un studiu realizat de către Nicholae Bauer de la Universitatea din Alabama a descoperit că afișarea unor acțiuni tipice feminine nu sunt percepute bine de public, întrucât acestea atrag stereotipurile despre populația de sex feminin.
„Atribuirea caracteristicilor stereotipice feminine candidaților femei are tendința de a activa concepte de gen care reduc sprijinul oamenilor pentru femeile ce candidează pentru funcții”,scrie Bauer în lucrarea ”Emotional, Sensitive, and Unfit for Office? Gender Stereotype Activation and Support Female Candidates”.
Nici imaginea cu Dan Barna și pisica cu zgardă roșie nu este întâmplătoare, întrucât electoratul USR-PLUS este preponderent tânăr, ce își desfășoară studii superioare sau a intrat recent în câmpul muncii, sunt mai deschiși către tendințele occidentale și nu este atât de concentrat pe îndeplinirea normelor tradiționale atât de repede.
Spre deosebire de generațiile anterioare, milenialii fac copii mai târziu. De fapt, studiile arată că persoanele născute între începutul anilor ’80 și sfârșitul anilor ’90 întârzie să îndeplinească etape ale vieții tradiționale, precum căsătoria sau cumpărarea unei case. Motivele țin de economia nepermisivă, costurile ridicate de trai, precum și impredictibilitatea viitorului – în această ultimă categorie intrând și schimbările climatice.
Cei mai mulți optează, în schimb, să adopte un animal. Institutul german de cercetare GfK a arătat că 35.2% din milenialii americani dețin un animal de companie, față de 32.8% dintre cei cu vârste mai mari de 55 de ani. Atunci când ne referim la gospodării, procentele sunt mai mari: 51% din toate gospodăriile din SUA au o pisică sau un câine, în timp ce gospodăriile populației cu vârste între 18 și 34 de ani dețin un companion. Acestei cifre din urmă i se adaugă un procent de 20%, ce reprezintă numărul tinerilor ce au declarat că urmează să adopte un animal.
Unde mai punem faptul că interesul pentru protecția animalelor este mare, chiar dacă ne referim la cele ”de casă” sau sălbatice. Numai la Camera Deputaților sunt acreditate peste 20 de organizații non-guvernamentale pentru protecția animalelor, numărul acestora la nivel național fiind cu certitudine mai mare.
Un politician ce-i arată electoratului său nu numai că empatizează cu ființele vulnerabile, indiferent dacă sunt copii sau pisici, dar și înțelege posibilele nevoi ale acestora are o șansă în plus să consolideze electoratul-țintă.
Leave a Comment