Expresia “fake news” a început să pătrundă în zona mass-mediei în ultimul an, fiind percepută ca o gravă amenințare la adresa democrației și a libertății de exprimare. Termenul a căpătat popularitate odată cu alegerea lui Donald Trump în Statele Unite, fiind mai apoi utilizat în vocabularul unor experți occidentali în comunicare politică/political science/relații internaționale/studii de securitate, etc. pentru a descrie ingerințele Moscovei în afacerile interne ale statelor din Europa Centrală și de Est dar și în alegerile prezidențiale din Statele Unite, “fake news-ul” fiind astfel utilizat ca armă într-un război informațional mai larg.
Sursa foto: Youtube.com
Originile Fake News-ului
Cu toate că expresia a căpătat popularitate destul de recent, ea este în realitate mult mai veche decât ne-am putea imagina. Diferite guverne și lideri ai statelor au folosit adesea campanii de dezinformare pentru a-și avansa interesele pe arena internațională. Celebrul Octavian Augustus a condus o puternică campanie de dezinformare pentru a obține victoria asupra rivalului său Marc Antoniu.
În secolul XX, datorită dezvoltării tehnologiei și a comunicațiilor, propaganda utilizată de marile puteri a atins cote inimaginabile la nivel global, influențând dinamica politicii interne în mai multe state (propaganda fascistă, nazistă sau comunistă). Ulterior, apariția internetului și a rețelelor de socializare le-a oferit guvernelor si indivizilor, un mediu propice pentru diseminarea necenzurată a ideilor pe scară largă.
Ce este fake news-ul?
Una dintre problemele pe care le întâmpină experții în combaterea fenomenului “fake news”, ține de diversitatea domeniilor de activitate ale acestor știri false. Există, pe de o parte, acel conținut senzațional stimulat de considerente comerciale, povești care nu au o componentă ideologică, dar care adesea nu au nicio bază în realitate. Principalul lor scop este acela de a crește traficul pe un site, și ca urmare, să genereze venituri din publicitate. Pe de altă parte, există dezinformarea sprijinită de anumite state. Aici scopul nu-l mai reprezintă venitul, ci influența. Notorie în acest sens este campania de dezinformare condusă de ani buni de Rusia în statele Europei Centrale și de Est, din fosta sferă de influență a Uniunii Sovietice. În această categorie mai putem include și site-urile de știri care se angajează într-un partizanat puternic în favoarea unui partid politic sau a unei viziuni politice. Acestea au capacitatea de a influența electoratul, poziționându-se ca o alternativă la mass media de tip mainstream.
Lista de mai sus nu este exhaustivă. Ea pune în lumină doar câteva dintre domeniile de activitate ale fake news-urilor. Acest fenomen se află însă într-o continuă mișcare și schimbare, iar dinamicile lui viitoare sunt greu de anticipat. Important este că marile rețele de socializare precum Facebook sau Twitter au înțeles în final pericolul acestui fenomen și au anunțat că vor lua măsuri pentru a limita extinderea lui. Fenomenul „fake news-urilor” nu trebuie ignorat, iar pentru a-i putea face față trebuie să ne dezvoltăm un spirit critic și informat. Închei prin a face trimitere la Karl Popper, părintele raționalismului critic, care spunea că “adevărata ignoranță nu este absența cunoașterii, ci refuzul de a o dobândi”.
Leave a Comment