Israelul se află în centrul atenției de la 7 octombrie, când rachetele Hamas au vizat așezări civile în ceea ce s-a dovedit a fi cel mai mare atac asupra Israelului de la înființarea statului. Cuvintele lui Benjamin Netanyahu, cel care a ocupat funcția de prim-ministru al Israelului în mod intermitent din 1996, au pus lumea pe jar: vor riposta soldații IDF împotriva Hamas? Care este următoarea mișcare a Israelului?
Dar portretul lui Netanyahu în presa occidentală pare diferit de modul în care îl prezintă jurnaliștii israelieni. În timp ce noi, în partea „dezvoltată” a lumii, avem tendința de a ne concentra doar asupra victimelor și pierderilor din conflict, presa israeliană nu poate să nu se întrebe și despre alte aspecte.
Bani pentru Hamas de la Israel
De exemplu, două dintre cele mai mari site-uri de știri din Israel, Times of Israel și Haaretz, au pus o întrebare importantă: de ce „Bibi” Netanyahu a sprijinit Hamas, aceeași organizație care a provocat acum daune grave țării sale?
Acest lucru este documentat pe larg: timp de șase ani, din 2012 și până în 2018, Netanyahu a aprobat transferuri de aproximativ un miliard de dolari din Qatar către Gaza – o mare parte din această sumă a fost folosită de Hamas, atât de aripa politică, cât și de cea militară. Mai mult, Bibi a explicat în 2019 altor membri ai partidului său că această mișcare a avut ca scop divizarea palestinienilor din Gaza și Cisiordania.
Într-un interviu acordat site-ului de știri Ynet în 2019, un apropiat al prim-ministrului a declarat că „strategia lui Netanyahu este de a împiedica opțiunea a două state, așa că transformă Hamas în cel mai apropiat partener al său. În mod deschis, Hamas este un inamic. Pe ascuns, este un aliat”.
Acest lucru a fost susținut și de președintele egiptean Hosni Mubarak, câteva zile mai târziu. Acesta a declarat într-un interviu: „Netanyahu nu este interesat de soluția celor două state. Mai degrabă, el vrea să separe Gaza de Cisiordania, așa cum mi-a spus la sfârșitul anului 2010”.
Presa din Israel critică deciziile lui Netanyahu
Așadar, în viziunea lui Netanyahu, soluția celor două state – care înseamnă, în esență, recunoașterea de către Israel a unor teritorii ca fiind palestiniene – nu este în discuție, în ciuda poziției oficiale a Israelului. Prin separarea Cisiordaniei de Gaza, prim-ministrul israelian îngreunează și mai mult sarcina comunității internaționale de a restitui teritoriile palestiniene de dinainte de 1967 (Ierusalimul de Est, Cisiordania și Fâșia Gaza).
Dar, pentru a face acest lucru, Netanyahu a considerat că singura cale este finanțarea mișcării militante Hamas.
Consecințele acestui fapt sunt cel mai bine explicate de un editorial publicat pe 11 octombrie de site-ul de știri Haaretz: „Un prim-ministru israelian însuși a cultivat în mod conștient și calculat unul dintre cei mai înverșunați și fanatici dușmani ai Israelului, un inamic al cărui scop declarat este de a distruge țara. Și a făcut-o pentru a împiedica scenariul de groază din punctul său de vedere al unei reveniri la negocierile israeliano-palestiniene. Netanyahu a pariat în mod nesăbuit pe viețile israelienilor și, de fapt, în ultimul Shabbat, peste 1.000 dintre ei au plătit cu viața prețul acestui pariu nesăbuit”.
Un punct de vedere similar este publicat de Times of Israel, care, într-un articol intitulat „Ani de zile, Netanyahu a sprijinit Hamas. Acum ne-a explodat în față” și publicat la o zi după atacul Hamas, afirmă:
„Timp de ani de zile, diferitele guverne conduse de Benjamin Netanyahu au adoptat o abordare care a împărțit puterea între Fâșia Gaza și Cisiordania – punându-l în genunchi pe președintele Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas, în timp ce făceau demersuri care sprijineau gruparea teroristă Hamas.
Ideea era de a-l împiedica pe Abbas – sau pe oricine altcineva din guvernul Autorității Palestiniene din Cisiordania – să avanseze în direcția înființării unui stat palestinian.
Astfel, în cadrul acestei încercări de a-l afecta pe Abbas, Hamas a fost transformat dintr-un simplu grup terorist într-o organizație cu care Israelul a purtat negocieri indirecte prin intermediul Egiptului și căreia i s-a permis să primească infuzii de bani din străinătate.
(…)
Susținut de această politică, Hamas a devenit din ce în ce mai puternic până sâmbătă, «Pearl Harbor» al Israelului, cea mai sângeroasă zi din istoria sa – când teroriștii au trecut granița, au măcelărit sute de israelieni și au răpit un număr necunoscut de persoane sub acoperirea a mii de rachete trase asupra orașelor din sudul și centrul țării.
Țara a cunoscut atacuri și războaie, dar niciodată la o asemenea scară într-o singură dimineață.
Un lucru este clar: conceptul de consolidare indirectă a Hamas – tolerând în același timp atacuri sporadice și operațiuni militare minore la câțiva ani – s-a dus pe apa sâmbetei sâmbătă”.
Leave a Comment