Pentru tinerii cititori de astăzi e greu de imaginat cum se făcea presă în anii ’90. Ani grei, de tumult social și economic, în care oameni cu dăruire și pasiune pentru cuvântul scris aproape că inventau această meserie de la zero, într-o perioadă în care calculatoarele nici măcar nu existau. Cât despre anii de dinainte ’90 nici nu mai este cazul să vorbim, părând mai degrabă o eră îndepărtată. Dar adevărul este că cei în jurul cărora s-a centrat reconstrucția jurnalismului românesc de după revoluție, au învățat la rândul lor meserie în Epoca de Aur, de pe băncile Facultății de Jurnalism, Presă Scrisă şi Televiziune. Iar unii dintre ei au învățat-o foarte bine, chiar dacă suntem de acord cu părerile lor sau nu. În vreme ce alții, autodidacți, s-au lansat în această muncă de pionierat cu la fel de mult talent și cu avântul specific celor care știau că istoria se scrie atunci și acolo. La propriu. În tipografiile clasice pe plumb în care fumul de țigară plutea ca aburul de locomotivă, iar acești oameni dădeau primele lor titluri și primele șapouri în ritmul sacadat al mașinilor de scris. Ce vremuri. Frumoase, dar cu siguranță nu apuse. Iar asta și datorită unui proiect ambițios inițiat în tandem de publicațiile Mediastandard și Ediția de dimineață, care aduce la lumina virtuală a presei contemporane pe cei care au asigurat continuitatea jurnalismului între aceste două epoci. Două generații distincte, dar toți profesioniști ai presei fără doar și poate, tăbăciți de vremuri dar cu la fel de multă pasiune pentru meserie și cu dorința de a vă spune istoria fascinantă a jurnalismului românesc de ieri și de azi. Pe numele lor: Sorin Roșca Stănescu, Ion Cristoiu, Silviu Mănăstire și Victor Ciutacu. Așadar, așezați-vă comod în fața ecranelor și pregătiți-vă: serialul oamenilor din și de presă începe acum. Vizionare plăcută!
Leave a Comment