În urmă cu douăzeci de ani, creșterea numărului de atacuri asupra jurnaliștilor, dublată de faptul că aproape toate infracțiunile au rămas nepedepsite, au determinat UNESCO să adopte o rezoluție care să condamne violența împotriva mass-media. Rezoluția sublinia faptul că, dincolo de faptul că această practică punea viața jurnalistului în pericol ea reprezenta și un atac asupra libertății de expresie. Astăzi, aceste preocupări sunt mai actuale decât oricând. Nouă din zece crime investigate de UNESCO în perioada 2006 – 2017 au rămas nesoluționate. Aproape toți erau jurnaliști locali, mai degrabă decât corespondenți străini. Unii au fost uciși de infractori, grupări armate sau teroriști; dar alții de către sau în numele unor politicieni și a unor interese politice.
În urmă cu câteva săptămâni, jurnalista bulgară, Viktoria Marinova, care investiga un presupus caz de corupție, a devenit al treilea jurnalist care a fost ucis în Uniunea Europeană în mai puțin de un an. Moartea ei a urmat-o pe cea a slovacului Ján Kuciak (și a logodnicei lui), precum și a lui Daphne Caruana Galizia, o jurnalistă din Malta. Cel mai recent caz este cel al jurnalistului saudit, Jamal Khashoggi, corespondent la publicația The Washington Post. Acesta a dispărut după ce a intrat în consulatul țării sale din Istanbul, pe data de 2 octombrie. După ce evenimentul a încordat relațiile dintre americano-saudite și după ce opinia publică internațională a fost scandalizată, Arabia Saudită a admis că Khashoggi a fost ucis, dar împrejurările rămân momentan neelucidate.
Dincolo de gravitatea acestor crime abominabile, ultimul incident coate în evidență standardele duble ale unor actori importanți. Orice viață contează, dar comunitatea internațională este mai sensibilă la asasinarea unui jurnalist decât la crimele de război și la crimele împotriva umanității comise de Arabia Saudită în Yemen. Au murit sute de mii de oameni nevinovați, mai ales copii. Iar 13 milioane trăiesc în foamete. Ankara a devenit principalul critic al regimului de la Riad după asasinarea lui Khashoggi. Cu toate acestea, potrivit Amnesty International Turcia a devenit statul care a încarcerat cei mai mulți jurnaliști din lume de la venirea la putere a lui Recep Tayyip Erdoğan. În Myanmar, doi jurnaliști corespondenți ai Reuters, Wa Lone și Kyaw Soe Oo au fost arestați și condamnați la 7 ani de închisoare după ce au fost acuzați de încalcarea secretului de stat. Jurnaliștii investigau măcelărirea populației dintr-un sat, de către forțele de securitate ale regimului.
Admirația lui Donald Trump față de lideri autoritari precum Putin sau prințul moștenitor Mohammad bin Salman i-ar putea încuraja pe aceștia să comită astfel de acte pe viitor. Totodată, atacul politicienilor din mai multe state, inclusiv România, al adresa presei ar putea pune mass-media într-o poziție de vulnerabilitate pe termen lung. Liderii autoritari ai lumii încearcă să înghită gura presei critice din motive subiective, care țin de consolidarea puterii. Jurnaliștii devin de multe ori singurele obstacole în calea impunerii unui regim autoritar sau chiar totalitar. Ei sunt adesea singura voce care îi informează pe cetățeni cu privire la faptele reale care se produc, iar lucrul acesta îi transformă automat în ținta atacurilor liderilor autoritari.
Jurnaliștii vor rămâne o țintă, atâta timp cât atacatorii lor vor scăpa nepedepsiți. Acest lucru a fost făcut clar în 1997, de UNESCO, atunci când organizația a subliniat necesitatea cercetării penale a ucigașilor. Totuși, adesea nu se iau niciun fel de măsuri, sau cei cercetați sunt doar personale acuzate că au comis fapta, dar nu și cei care au comandat-o. Comisia Europeană, Germania și alte state au solicitat în mod corect Bulgariei să investigheze uciderea jurnalistei Marinova și să îi aducă pe criminalii ei în fața justiției. În cazul lui Khashoggi, asasinii nu au fost încă descoperiți. Fără o presiune susținută, inclusiv pentru investigații independente sau comune, cei responsabili pentru decesele jurnaliștilor vor rămâne nepedepsiți și alți jurnaliști vor muri.
Leave a Comment